Treceți la conținutul principal

Madlene cu portocală și glazură de ciocolată


   Mi-am luat formă de silicon pentru madlene, acele prăjiturele moi și pufoase care merg excelent la o cafea sau pur și simplu le poți savura în orice moment ai chef de ceva bun. Se fac repede, se mănâncă și mai repede :)) Eu am preluat rețeta de aici, însă pentru că tot vă spuneam de pasiunea mea pentru combinația portocală-ciocolată, am înlocuit în rețeta originală coaja de lămâie cu coajă de portocală și, după cum vă indică și titlul postului, am mai îmbălsămat minunățiile astea și cu o glazură de ciocolată topită. Am și mâncat, am și dat. Și s-au mâncat. Toate. :P

   Ingrediente
  • 40g unt
  • 100g făină
  • 1/2 linguriță praf de copt
  • 100g zahăr brut
  • coaja rasă de la o portocală
  • 1 lingură extract de vanilie
  • 1 ou
  • 30 ml lapte
   Pentru glazură: 75g ciocolată neagră (74% cacao) topită cu o lingură de unt

   Am amestecat făina cu praful de copt și zahărul, apoi am adăugat amestecul din coaja rasă de portocală, ou, vanilie și lapte. Am topit și untul și l-am adăugat câte puțin compoziției, amestecând cu mult sârg și energie constructivă.Am turnat compoziția în forma de madlene (eu n-am uns-o fiind din silicon, dacă aveți o formă normală, trebuie să o ungeți cu unt, să nu se lipească). Am dat tava la cuptorul preîncălzit la 170 de grade C pentru vreo 10 minute, până au devenit aurii la culoare. Le-am scos din forme și le-am lăsat să se răcescă puțin, apoi le-am înmuiat în glazura de ciocolată și le-am pus pe un grătar să se întărească glazura.
   Au fost yammi rău de tot. Musai să mai fac!
Poftă bună!










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…