Treceți la conținutul principal

Covrigei (cu maia)



     De când cu frigul ăsta, aș sta numai în casă lângă cuptor, să fac lucruri bune care să-mi țină de cald la moral. Și cum Nicolle în al ei Bistro Margot mi-a făcut poftă cu minunatele croissante (pe care o să le prestez și eu cât de curând, că tare bine arată), m-am întors în bucătărie gata de treabă. Maiaua era proaspăt hrănită, așa că a rămas un surplus ce a ajuns într-o rețetă modificată de covrigei, rețeta inițială aparținându-i lui Peter Reinheart - Artisan Breads Every Day. Fiind prima dată când i-am făcut, acum mi-am dat seama și cam ce dimensiuni capătă, așa că data viitoare mai pot revizui problema. Cât despre ce am pus deasupra, n-am putut să mă hotărăsc asupra unei singure variante, așa că am zis să încerc mai multe, să văd care cum îmi place mai mult, dar mi-e cu neputință să mă hotărăsc, pentru că toate mi-au plăcut în egală măsură. Hai să spun că totuși varianta cu brânză mucegăită mi-a surâs cel mai tare, dar asta o pun cu precădere pe seama pasiunii mele față de brânză. Nu știu, eu vă sfătuiesc să le încercați și să-mi dați și mie de știre :).

Ingrediente*
  • 100g maia 100% hidratare hrănită cu 10 ore înainte, la temperatura camerei
  • 325g făină (eu am folosit făină neagră)
  • 7g sare
  • 14g miere lichidă
  • 175g apă călduță
  • 20g ulei (eu am folosit de rapiță, puteți pune și unt topit)
 * Da, știu că sunt mari șanse să nu aveți maia, dar ăsta nu-i un motiv să nu încercați rețeta asta și pentru asta, la cantitățile date eliminați maiaua, adăugați în plus 50g făină și 50g apă și puneți 2/3 linguriță drojdie uscată/2/3 de pachet drojdie proaspătă.

     Am dizolvat maiaua în apă, am adăugat mierea și uleiul și le-am pus în mașina de pâine, apoi am pus făina și sarea și am programat mașina la ciclul de frământat și dospit. După ce s-a terminat programul am scos aluatul, l-am apăsat puțin cu palmele și apoi l-am adunat în formă de bilă (ca la pre-shape), l-am pus într-un vas cu capac etanș, uns cu puțin ulei și l-am dat la frigider până a doua zi (de la ora 21 la ora 13 a doua zi). 

      Înainte să mă apuc de formarea covrigeilor am preîncălzit cuptorul la 200 grade C.
    Am pus la încălzit o cană cu apă (până la aproximativ 40 grade C) și am dizolvat în ea 4 lingurițe cu bicarbonat de sodiu. Am scos aluatul din frigider și l-am împărțit în bucăți de 65g (daaa, uite de asta și nu numai avem nevoie de cântar de bucătărie). Mi-au ieșit 10 bucăți, însă 2 dintre ele le-am mai împărțit în 2, așa că au fost 8 bucăți mari și 4 mici - o să vedeți îndată și de ce le-am împărțit așa. Am luat fiecare bucată de aluat și am rulat-o pe masa de lucru neînfăinată într-un șnur de aproximativ 38cm, apoi am luat capetele și le-am răsucit într-o buclă, am pus cercul din aluat pe masă, ținând în mână capetele pe care mai apoi le-am răsucit din nou, astfel încât să ajungă fiecare în partea opusă a cercului. Pentru o viziune mai clară, puteți urmări filmulețul acesta.
     Cum am format covrigeii, i-am pus într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și unsă cu foarte puțin ulei. Când au fost toți gata, i-am luat pe rând și i-am scufundat preț de câteva decunde în soluția de apă caldă cu bicarbonat de sodiu, apoi i-am scos cu paleta să se scurgă de apa în exces și i-am așezat la loc în tavă. Peste 4 dintre cei mari am presărat susan negru, restul i-am lăsat simpli. Am dat tava la cuptor, după 8 minute am întors tava și i-am mai lăsat 8-10 minute, până s-au rumenit. Peste ceilalți 4 covrigi mari am presărat brânză cu mucegai și am mai lăsat tava în cuptorul stins vreo 5 minute, până s-a topit brânza. Cei 4 covrigei mai mici au primit o baie cu ciocolată neagră topită cu puțin unt.




     Rezumând, covrigeii au mei au un gust bogat, sunt pufoși în interior și ușor crocanți deasupra (cred că puteam să-i mai țin câteva minute în cuptor), cei cu brânză, după cum vă spuneam, îmi plac o idee mai mult, dar să știți că nu e musai să puneți deasupra ce am pus eu, puteți presăra sare cu cristale mari, chimen, paprika sau alte condimente, puteți să-i ungeți cu miere și să puneți nuci caramelizate sau ce vă place mai mult. Ca dimensiune, cred că pot fi făcuți mai mici, adică pentru ficare covrigel puteți cântări 35-40g de aluat. Cei sărați au mers de minune cu o halbă de bere (brună a fost, dar nici cu o blondă n-ar fi mai rău :P), cei cu ciocolată au mers la cafea. Cu siguranță o să-i mai fac și vă sfătuiesc să-i încercați și voi, în orice variantă doriți, cu maia sau cu drojdie, sunt convinsă că vor fi la fel de apreciați :).

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…