Treceți la conținutul principal

Friptura de pui a mamei



     E preferata mea de când mă știu, pentru că îmi aduce aminte de acasă, de prânzul de duminică în familie și de diverse sărbători, când mama era bâzâită mereu la cap de noi toți să facă friptura ei delicioasă. E atât de simplă, că nu-ți vine să crezi că poate ieși așa o minunăție. Ce ne trebuie? Un pui, de țară dacă se poate, că-i mai gustos, sau diverse părți de pui, piept, pulpe, aripi, cu tot cu oase, dacă nu vă place pielea, o puteți îndepărta. Curățăm carnea, o uscăm cu șervete de bucătărie și o punem în tava care o să meargă la cuptor. Ungem carnea cu ulei (de măsline folosesc eu), o sărăm, o piperăm, mai tăiem câțiva căței de usturoi, pe care fie îi presărăm printre carne, fie îi introducem în carne (adică facem cu cuțitul incizii mici în carne și introducem bucățile de usturoi). * Mai punem în tavă și un pahar, două de vin alb (sec sau demisec) și dăm tava la cuptorul preîncălzit la 160-170 grade C. O ținem la cuptor, întorcând bucățile de carne din când în când să se rumenească pe toate părțile, până carnea devine fragedă și se desprinde singură de pe oase. În general, eu o țin cam o oră și jumătate, depinde ce fel de carne am. 

     Asta-i tot! E un fel delicios de făcut la sfârșit de săptămână, cu o garnitură de piure, sau cartofi la cuptor (îi puteți pregăti chiar în tava în care ați făcut puiul), salată (mie îmi place cu salată de murături) sau în ce combinații doriti, aici puteți să vă desfășurați în voie imaginația creatoare. :)

Poftă bună!




*Un last edit, căci se pare că bătrânețea mă mănâncă, eu am mai pus și 2 bucăți de lămâie în tavă, acolo pe lângă carne, pentru că îmi place aroma, dar asta mama nu punea, așa că nu-i musai.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…