Treceți la conținutul principal

Cremă de lămâie


     E o cremă de orice sezon, după mine, căci îmi plac lămâile tare mult, așa că dacă am la îndemână, le folosesc la aproape orice, atât coaja, cât și sucul. Dar am mereu grijă să le curăț bine, bine, într-o soluție de apă cu oțet și le țin acolo vreun sfert de oră, apoi le frec coaja cu un burețel (nu cel de vase!), le clătesc bine în apă și apoi le folosesc. E o metodă pe care o folosesc la toate fructele, că nu se știe pe unde au umblat :). Întorcându-mă la crema de lămâie, nu e prima dată când o fac și cu siguranță nici ultima, am mai folosit-o la umplut tarte, cupcakes, prăjituri, dar am zis să fac un post separat în care să prezint și rețeta, să nu căutați prea mult de fiecare dată când aveți nevoie de ea. Vă avertizez de pe acum că fiind atât de disperată după gustul puternic de lămâie, eu am folosit o cantitate mare de zeamă de lămâie și a ieșit destul de acruță, dacă nu vă place așa, folosiți mai puțină lămâie. 

Ingrediente

  • 4 lămâi mari, coaja rasă și sucul (doar 2 lămâi în cazul în care nu vreți să fie crema prea acră)
  • 200g zahăr (brut am folosit eu)
  • 4 ouă
  • 100g unt tăiat în bucăți
     Am pus într-un vas, pe baie de apă ouăle bătute cu zahărul și sucul + coaja de lămâie. Am amestecat din când în când, până a început compoziția să se întărească. Apoi am mai lăsat-o 1-2 minute, am dat-o la o parte și am pus untul, bucată cu bucată, amestecând de fiecare dată până s-a încorporat complet. Dacă vă deranșează bucățelele de coajă de lămâie, în momentul ăsta e bine să dați crema prin strecurătoare, eu n-am făcut asta pentru că nu m-a deranjat.

   Puteți pune crema în borcane sterilizate și închise ermetic și le puteți păstra la frigider câteva zile. Sunt minunate de cadou (așa cum am făcut și eu cu un borcan). Dar cred că o veți folosi foarte repede și nu o să stea prea mult. :) Eu am mai folosit-o la niște tarte delicioase cu afine (rețeta în episodul următor).

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so