Treceți la conținutul principal

Cremă de lămâie


     E o cremă de orice sezon, după mine, căci îmi plac lămâile tare mult, așa că dacă am la îndemână, le folosesc la aproape orice, atât coaja, cât și sucul. Dar am mereu grijă să le curăț bine, bine, într-o soluție de apă cu oțet și le țin acolo vreun sfert de oră, apoi le frec coaja cu un burețel (nu cel de vase!), le clătesc bine în apă și apoi le folosesc. E o metodă pe care o folosesc la toate fructele, că nu se știe pe unde au umblat :). Întorcându-mă la crema de lămâie, nu e prima dată când o fac și cu siguranță nici ultima, am mai folosit-o la umplut tarte, cupcakes, prăjituri, dar am zis să fac un post separat în care să prezint și rețeta, să nu căutați prea mult de fiecare dată când aveți nevoie de ea. Vă avertizez de pe acum că fiind atât de disperată după gustul puternic de lămâie, eu am folosit o cantitate mare de zeamă de lămâie și a ieșit destul de acruță, dacă nu vă place așa, folosiți mai puțină lămâie. 

Ingrediente

  • 4 lămâi mari, coaja rasă și sucul (doar 2 lămâi în cazul în care nu vreți să fie crema prea acră)
  • 200g zahăr (brut am folosit eu)
  • 4 ouă
  • 100g unt tăiat în bucăți
     Am pus într-un vas, pe baie de apă ouăle bătute cu zahărul și sucul + coaja de lămâie. Am amestecat din când în când, până a început compoziția să se întărească. Apoi am mai lăsat-o 1-2 minute, am dat-o la o parte și am pus untul, bucată cu bucată, amestecând de fiecare dată până s-a încorporat complet. Dacă vă deranșează bucățelele de coajă de lămâie, în momentul ăsta e bine să dați crema prin strecurătoare, eu n-am făcut asta pentru că nu m-a deranjat.

   Puteți pune crema în borcane sterilizate și închise ermetic și le puteți păstra la frigider câteva zile. Sunt minunate de cadou (așa cum am făcut și eu cu un borcan). Dar cred că o veți folosi foarte repede și nu o să stea prea mult. :) Eu am mai folosit-o la niște tarte delicioase cu afine (rețeta în episodul următor).

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!