Treceți la conținutul principal

Chec cu cacao



     Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilărie, îmi amintesc bunătățile făcute de mama și cum abia așteptam să termine de folosit compozițiile și cremele delicioase, ca apoi să mă „războiesc” cu soră-mea pe castroanele și  lingurile rămase, care să le „curețe” mai cu sârg. Bineînțeles că cele mai vânate și mai apreciate erau cele cu cacao și ciocolată, dar nu ne dădeam la o parte nici de la nucile caramelizate, bucațelele de rahat, stafidele înmuiate în rom sau alte rămășițe delicioase. Și acum mai face mama bunătăți, pentru nepoți cele mai multe, iar ceea ce o bâzâim cu toții să facă mai mereu e checul ei pufos, delicios, atât de ușor de făcut, cu ingrediente atât de simple, dar cum nu am mai întâlnit la nimeni. Postul ăsta este „musafir”, căci este exact checul mamei, făcut de ea, povestit și prezentat de mine, cu acordul ei, evident. Și mi-a mai dezvăluit mama câteva secrete pe care o să vi le împărtășesc, dar secretul cel mai mare e dragostea cu care este făcut de fiecare dată și pe care o simt în fiecare bucățică ce mi se topește în gură.

Ingrediente
  • 5 ouă albușurile separate de gălbenușuri
  • 1 cană zahăr tos fin
  • 100ml ulei de floarea soarelui
  • 1 cană făină (nu plină ochi, să mai rămână cam 1cm liber până la margine)
  • coaja rasă de la 1 lămâie
  • 2 fiole esență de vanilie (asta are mama și pune, eu aș pune 2 lingurițe cu extract de vanilie)
  • sare fină (cam 2 vârfuri de cuțit)
  • zahăr pudră la final pentru ornat
     Punem un vârf de cuțit cu sare peste gălbenușuri, adaugăm uleiul puțin câte puțin, ca la maioneză și amestecăm până la omogenizare. La final punem și vanilia și coaja rasă de lămâie, le amestecăm și le lăsăm deoparte până ne ocupăm și de albușuri. Albușurile le punem într-un bol bine degresat și le batem cu un vârf de cuțit cu sare și jumătate din cantitatea de zahăr. Batem albușurile bine bine până încep să se formeze vârfuri ferme, apoi turnăm și cealaltă jumătate de zahăr și batem albușurile în continuare până obținem o compoziție fermă, lucioasă. Tunăm peste albușuri amestecul de gălbenușuri și amestecăm cu telul de jos în sus, învârtind bolul, astfel încât să se omogenizeze compoziția. În sfârșit, cernem peste jumătate din cantitatea de făină, amestecăm tot așa, încet, cu telul, de jos în sus, astfel încât să înglobăm făina în compoziție, cernem și restul de făină și amestecăm în același fel până obținem o compoziție omogenă, pufoasă. De fapt scopul cu care trebuie să încorporăm diversele ingrediente încet, prin mișcări de jos în sus, rotind bolul este de a obține o compoziție aerată, ușoară, așa checul va ieși pufos - așa mi-a spus mama, așa face ea, am văzut procesul tehnologic și rezultatul, așa că nu pot decât să confirm. Punem trei sferuri din compoziție în formă, sfertul rămas îl amestecăm cu o lingură cu cacao și îl turnăm de-a lungul compoziției deja puse, apoi cu coada de la o lingură facem un model (mama face zig zag ). Forma o tapetăm fie cu hârtie de copt/ coală de hârtie albă (înainte o ungem cu puțin ulei, să se fixeze foaia mai bine), fie o ungem cu puțin ulei și o tapetăm cu făină și o dăm la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru 10-15 minute, apoi scadem temperatura la 160-170 de grade C și o mai lasăm aproximativ jumătate de oră și verificăm dacă este checul copt cu scobitoarea ( introducem o scobitoare în chec, și trebuie să iasă curată, fără compoziție pe ea). Tot mama mi-a spus, după experimente și la cuptorul soră-mii, dacă aveți cuptor electric cu ventilație îl setați la 30-40 de minute, la 150 de grade C (treapta 3). Scoatem checul când e gata pe o foaie de copt curată (sau o coală albă) peste care am pus zahărul pudră, îi desprindem foaia de copt dacă am folosit, și-l punem pe o parte cîteva secunde, îl pudrăm cu zahărul pudră, îl întoarcem pe partea cealaltă, îl pudrăm, îl punem apoi drept și-l pudrăm și deasupra. Învelim checul în hîrtia de copt/coala albă, apoi într-un prosop și-l lăsăm să se răcească complet înainte de a-l tăia și savura.

     Trebuie să precizez că mama nu folosește mixerul, ci telul de bătut ouă pentru toate operațiunile de încorporare. Pentru gălbenușuri, la amestecat, folosește o lingură de lemn. Iar în loc de hârtie de copt, mama folosește coli albe simple, pentru că spune ea, sunt mai groase puțin și nu sunt lucioase.

     Câteva sfaturi de la mama:
1. Ouăle trebuie să fie ținute la temperatura camerei, nu direct din frigider
2. Prima oară se face amestecul de gălbenușuri cu uleiul și aromele
3. Albușurile se bat turnând zahărul în două reprize, cam cât numărăm până la 300 (așa mi-a spus mama că face ea, bate prima tură până numără la 150, a doua încă 150). Dacă nu e suficient de fermă compoziția, mai batem până la maxim 350.
4. Se pune puțină sare și la gălbenușuri și la albușuri
5. Făina se cerne direct în vas și se amestecă cu telul încet, cu grijă, de jos în sus, rotind bolul în care e compoziția, să nu se lase.

     Cam asta e treaba cu checul mamei mele. V-am mai spus și pot să aduc mărturie în acest sens de la toți membri familiei și prieteni, e cel mai pufos, gustos, nemaipomenit chec din lume și învelit în hârtie și pus într-o pungă închisă ermetic, se păstrează proaspăt și o săptămână. Dar nu ajunge nici măcar 2 zile, vă spun eu din proprie experiență :).

     Săru'mâna, mami, pentru rețetă, pentru chec și pentru toate lucrurile bune pe care le aduci în viața mea! 

Poftă bună!




Comentarii

  1. you just reminded me how much I'd love this cake! need to make it soon!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) So you must do it! It is even more delicious with some thick cream an fresh fruits.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so