Treceți la conținutul principal

Budincă de mei, cu vanilie, scorțișoară și căpșune



     E 1 iunie, ziua copiilor și deși nu cred că mi-aș dori să fiu din nou copil, cu siguranță aș mai vrea să mă simt ca atunci și să văd lumea cu ochii și sufletul copilului care am fost. Am avut o copilărie frumoasă și mi-e dor să mă simt din nou așa fericită și să mă bucur de lucurile simple. Și ca să recapăt o fărâmă din acest sentiment, m-am gândit să-mi fac un mic dar gustos și parfumat, cu care să încep ziua aceasta minunată. 
     De ceva vreme aveam în plan să încerc meiul, căci printre multele mele căutări de variante cât mai sănătoase de alimentație l-am regăsit folosit în diverse rețete. Nu știu cât de folosit este el în bucătăria noastră, dar m-am gândit că nu are ce să fie rău, mai ales citind despre beneficiile aduse organismului. Dacă sunteți interesați de subiect, vă invit să citiți aici mai multe. Așa că am hotărât să-l încerc pentru prima dată într-o rețetă de mic dejun și nu mică mi-a fost mirarea și mare bucuria să savurez o budincă delicioasă, ușoară, dar consistentă în același timp, pe care am aromat-o cu vanilie și scorțișoară și am îmbogățit-o cu dulceața și parfumul căpșunelor proaspete. E gata în jumătate de oră, eu aș mânca-o și la cină, nu neapărat la micul dejun, iar cei mici cred că ar găsi-o pe placul lor, căci este moale, dulce și aromată. 

Ingrediente (1 porție)
  • 1/4 cană mei
  • 1 lingură ulei de cocos
  • 1 cană cu lapte
  • un vârf de cuțit cu sare
  • 1/2 baton de vanilie tăiat pe lungime
  • 1 lingură miere (se mai poate adăuga la final dacă vreți să fie mai dulce)
  • 1/2 linguriță scorțișoară
  • 4-5 căpșune curățate și tăiate în sferturi (căpșunele mele au fost mai mari)
     Am călit meiul 3-4 minute în uleiul de cocos pus la încins într-o craticioară cu fundul mai gros, am adăugat laptele, sarea, batonul de vanilie și mierea și când a început să fiarbă am dat focul la mic și am pus un capac deasupra cratiței. Am lăsat amestecul  la fiert cam un sfert de oră, apoi am stins focul și l-am mai lăsat 10 minute, cu capacul pus, să mai absoarbă meiul din lapte. Dacă a absorbit mai mult lapte și vreți o budincă mai cremoasă, puteți să mai adăugați lapte, iar dacă este prea zemoasă, mai puneți budinca pe foc câteva minute. Am scos batonul de vanilie, am pus budinca într-un bol, am adăugat scorțișoara și am amestecat-o, am mai lăsat-o să se răcorească aproximativ 5 minute, apoi am tăiat căpșunele deasupra și am mâncat-o. 

     După cum vă spuneam, a fost delicioasă, mi-a adus aminte de orezul cu lapte pe care îl făcea mama când eram mică, așa că m-am bucurat că încă mai găsesc lucruri simple și frumoase de care să mă pot bucura așa cum făceam când eram copil și sper din toată inima s-o fac mereu.

     La mulți ani, copii mici și mari! :)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!