Treceți la conținutul principal

Covrigi cu făină integrală și maia


     Am mai făcut o dată covrigi de genul ăsta, partea proasă e că mi-am notat pe o hârtie cantitățile și am rătăcit-o pe undeva, că n-am mai găsit-o. Așa că mi-am spus că trebuie să încerc din nou, de data asta, însă, m-am grăbit și să notez rețeta, să nu mai pățesc cine știe ce accident și s-o rătăcesc din nou :)). Nu am făcut o cantitate mare, pentru că, fiind o rețetă nouă, nu știam care va fi rezultatul, însă cu siguranță o să repet experimentul, întrucât au ieșit niște covrigi delicioși, cu coaja crocantă și miezul pufos, apreciați deopotrivă de un reprezentant biped și unul patruped - da, da, Kittylina mea e mare fană a aluaturilor cu maia, am observat eu :)). Și cu ocazia asta mi-am inaugurat și piatra de copt, căci de mult o așteptam :x.

     Am avut niște rămășițe de maia albă și de secară, pe care le-am reîmprospătat înainte cu o zi, însă numai cu făină albă. Având în vedere că ambele mele maiele sunt ținute la 100% hidratare, am aplicat tot o hidratare de 100% și am lăsat maiaua peste noapte la frigider, apoi a doua zi, când am făcut și aluatul, am scos-o cu câteva ore înainte și am lăsat-o pe masa din bucătărie, astfel încât atunci când m-am apucat de treabă, maiaua mea era frumos bulbucată și crescută.

   Ingrediente

  • 100g maia hidratare 100%
  • 50g apă
  • 105g făină integrală de grâu
  • 45g făină albă (55)
  • 1 linguriță miere (15g)
  • 3g sare
  • 1 lingură ulei de măsline (15g) + încă puțin pentru uns vasul în care am ținut aluatul și pentru uns folia cu care am acoperit tava cu covrigi peste noapte
     Am dizolvat maiaua în apă, am adăugat făina și am lăsat amestecul în vasul acoperit cam jumătate de oră. 

     Am adăugat restul de ingrediente, am frământat aluatul în bol, prin împachetări circulare, cam 5-7 minute, apoi am transferat aluatul într-un vas cu capac, pe care l-am uns cu puțin ulei de măsline. 

     Am lăsat aluatul la crescut 4 ore, apoi l-am scos pe masa de lucru, l-am împărțit în 4 și am modelat covrigii. Partea cu modelatul covrigilor la mine e destul de laborioasă, căci nu mă pot hotărî ce metodă să folosesc. Uneori modelez din aluat câte un sul căruia îi prind capetele cât pot de bine, dar mereu se pare că le dau o formă mai ciudată astfel. Alteori modelez aluatul în formă rotundă, fac o gaură în aluat cu degetul mare și trag ușor de aluat astfel încât să se formeze covrigul. Cred că voi opta pentru a doua variantă de acum încolo, pentru că la prima stau mereu cu grijă să nu mi se dezlipească și să-mi iasă cine știe ce minune! 

     Întorcându-mă la covrigii modelați, i-am pus pe o foaie de copt într-o tavă și i-am acoperit cu o folie unsă cu ulei de măsline, apoi am băgat tava într-o pungă mare, am închis-o bine și am dat tava la frigider peste noapte, unde a stat cam 14 ore. 

     A doua zi am scos-o din frigider și am lăsat-o pe masă. Am încins cuptorul cu piatra de copt înăuntru, am pus și o tavă cu apă înăuntru să se facă abur. 

     Cât se încingea cuptorul am pus o oală mare cu apă la fiert (cam de 3l) și când a început să bulbucească am pus și o linguriță cu bicarbonat. Am pus covrigii câte doi în apa clocotită, i-am ținut câte 30 de secunde pe o parte, apoi i-am întors încă 30 de secunde pe partea cealaltă. După aceea i-am luat cu o paletă, i-am scurs bine și i-am pus pe o foaie de copt unsă cu puțin ulei de măsline. 

     Am pus covrigii cu tot cu foaia de copt pe piatra de copt din cuptor. I-am ținut în cuptorul preîncălzit la 200 de grade C, cu abur, jumătate de oră. Când au fost copți, rumeni și frumoși, i-am scos pe un grilaj de răcire. N-am avut răbdare și am rupt unul cât încă mai era călduț, că nu mai puteam de curiozitate :)).

     Ce să vă povestesc? Au ieșit minunați, crocanți cât trebuie la exterior, pufoși înăuntru, cu greu m-am oprit la unul :P.

     Deci, la bilanț, unul l-am mâncat gol, unul l-am mâncat la prânz alături de o omletă bună și o salată de vară, pe unul l-am rezervat pentru dimineață, cu cremă de brânzică, iar altul o să-l mănânc cu unt și o cană de lapte cald, pentru că așa vreau eu ;). Și din primul a ronțăit un colț și Kitty, după cum vă povesteam și s-a lins și ea pe botic de bun ce a fost! :)

Poftă bună!


Cu prânzul :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …