Treceți la conținutul principal

Cartofi noi cu paprika afumată, brânză albastră și parmezan


     Când mă răzbește foamea și n-am nimic la îndemână, mă orientez cu rapiditate către ce am la îndemână prin frigider și cămară, calculând în timp ce fac un inventar rapid al posibilelor ingrediente și durata în care pot pune pe masă produsul finit. Așa se face că ieri am dat peste cartofii ăștia noi și mai multe sortimente de brânză, pentru că singurele lucruri care nu-mi lipsesc din frigider sunt brânzicile. Cum vremea rece și ploioasă de afară a cam băgat frigul în mine, mi-am spus că merge și ceva cu un pic de atitudine, așa că am scos la interval cutia cu paprika afumată iute, pe care am luat-o de la Bazarul cu mirodenii astă iarnă. În jumătate de oră am avut cartofii condimentați și savuroși pe masă, așa că, spun eu, am avut o idee bună.

     Am spălat foarte bine, fără a îndepărta coaja, 500g cartofi noi și i-am pus într-o cratiță cu apă rece la fiert cam 20 de minute. Am scurs cartofii foarte bine și i-am pus într-o tigaie încinsă, stropindu-i cu o lingură cu ulei de măsline și amestecându-i bine, bine, am adăugat jumătate de linguriță cu sare, cam trei sferturi de linguriță cu paprika afumată iute mai mult sau mai puțin, după gustul fiecăruia), un vârf de cuțit cu  piper negru măcinat, am amestecat din nou și i-am mai lăsat să capete o crustă frumoasă aurie cam 5 minute. La final am adăugat cam 50g brânză albastră sfărâmată și am ras parmezan, cam o lingură. Am amestecat și brânzicile cu cartofii, apoi i-am pus într-un bol, am mai sfărâmat puțină brânză albastră (cam 20g pe porție) și am mai ras puțin parmezan deasupra. Dacă aveți răbdare și chef, puteți să-i mai puneți puțin în cuptor să se rumenească parmezanul (nu cred că durează mai mult de 2-3 minute). Eu n-am mai avut răbdare și îmi era mult prea foame, așa că i-am atacat numaidecât, cu o mică pauză publicitară, că erau prea fierbinți. 
     Au ieșit 2 porții suficiente, după părerea mea, acum depinde și de cât de înfometați sunteți și de ce mai aveți pe lângă de mâncare. Eu i-am mâncat la masa de prânz, fără alte „garnituri” și tare buni au mai fost! :)

Poftă bună! 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…