Treceți la conținutul principal

Sangria cu fructe roșii



     Stăteam eu așa și mă gândeam ce băuturi alcoolice prefer. Nu sunt o băutoare nici măcar moderată, dar atunci când beau ceva, prefer să fie un vin bun, dacă-i alb să fie sec sau demisec, dacă-i roșu, demisec sau demidulce. Și dintr-un motiv pe care nu-l pot explica, îmi place vinul roșu cu aromă fructată și poate de aceea mi-a plăcut mult și sangria, pe care n-am băut-o la mama ei, în Spania sau Portugalia, ci doar pe plaiurile natale, dar mi-a stârnit curiozitatea. Și m-am documentat eu bine, bine și m-am gândit că dacă tot am fructe la îndemână și o sticlă de vin ce zăcea cu slabe speranțe de a fi băută în viitorul apropiat ca atare, m-am hotărât să încerc să văd ce-mi iese. Rău nu avea ce să fie, așa că am adunat toate cele de trebuință, le-am amestecat și mi-a ieșit o licoare parfumată, numai bună de savurat într-o zi călduroasă cu prietenii.

   Ingrediente
  • 3 căni vin roșu demidulce (eu am avut un Merlot de la Recaș și puțină Fetească Neagră de la Beciul Domnesc)
  • 1/4 cană brandy
  • 2 linguri sirop de mentă (sau miere, zahăr)
  • sucul de la o limetă
  • 1 cană căpșune curățate și tăiate felii
  • 1 cană cireșe curățate și tăiate felii
  • 1/4 cană Sprite (sau apă minerală)
     Le-am amestecat bine pe toate într-o carafă, mai puțin Sprite-ul, pe care am dat-o la frigider de pe o zi pe alta, sa scoată alcoolul toată dulceața și aroma fructelor. La servire am pus fructe în pahare, am pus licoarea magică și un stop de Sprite, să o învioreze nițel. 

     Nu știu despre voi, dar eu mă duc să mai lâncezesc puțin cu un pahar din licoarea asta, că-i cam cald și mi-e cam lene de orice :P.

     Să o savurați cu plăcere!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…