Treceți la conținutul principal

Pîine integrală cu adaos de mei și făină de soia



     Nu mai e nevoie să vă spun despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. Nu, nu m-am oprit din experimentat și din copt pâinea asta minunată, chiar dacă nu foarte des, dar o redescopăr cu uimire și mare drag de fiecare dată. Acum am încercat o variantă de pâine din amestec de făină integrală de grâu și speltă, la care am adăugat și puțină făină de soia și mei - descoperit recent și cu care tot vreau să experimentez. A ieșit o pâine densă, dar nu compactă, ci ușor pufoasă, cu gust plin și o culoare superbă. 

   Ingrediente
  • 160g maia albă, hrănită proaspăt, 100% hidratare
  • 210g apă
  • 140g făină integrală de grâu
  • 140g făină integrală de speltă
  • 30g făină de soia
  • 25g mei
  • 7g sare
       Am amestecat maiaua cu apa (inițial am pus doar 200g, la frământat am mai adăugat 10g, cantitatea de apă poate varia și în funcție de tipul de făină folosită), am adăugat făinurile și am lăsat amestecul 30 de minute la autoliză. Am adăugat apoi meiul și am frământat prin împăturiri circulare în vas aproximativ 15 minute. 
     Am mutat aluatul într-un vas uns cu puțin ulei de măsline, cu capac etanș și am efectuat 2 seturi de împăturiri la 50 de minute, după ultima împăturire l-am întors cu fața netedă în sus și l-am mai lăsat aproximativ jumătate de oră. 
     Am scos aluatul pe blatul bine înfăinat și i-am dat preformă rotundă, l-am acoperit și l-am lăsat să se relaxeze 20 de minute. 
     Apoi i-am dat forma finală de franzelă (batard), am pus-o în banetonul bine înfăinat, am pus banetonul într-o pungă curată pe care am legat-o bine și am lăsat-o să crească cam două ore și jumătate, spre 3 ore (e bine în faza asta să verificați aluatul, pentru că se comportă diferit în funcție de factorii de mediu - temperatură, umiditate). 
     Am încins cuptorul la 240 de grade C, înainte cu un sfert de oră de a introduce pâinea am pus un vas cu apă, pentru a crea aburi. Am răsturnat pâinea în tava încălzită și tapetată cu hârtie de copt (eu o pun în 3-4 straturi, încă nu mi-am luat piatră de copt, am făcut comandă, dar nu a ajuns încă, ceea ce mă scoate din papuci!), i-am făcut 3 crestături și am dat tava la cuptor. 
     Am lăsat pâinea să se coacă cu aburi cam 15 minute, apoi am scos tava cu apă și am mai lăsat-o să se coacă complet, cam 35-40 de minute, scăzând temperatura la 220 de grade C. De verificat când e coaptă eu o verific ciocănind-o ușor pe fund, dacă sună a gol, opresc focul. 
     Am mai lăsat pâinea în cuptorul oprit, cu ușa întredeschisă cam 10 minute, apoi am pus-o pe un suport de răcire și am acoperit-o cu un ștergar de bumbac, lăsând-o să se răcească complet peste noapte.

     Eu am mâncat pâinea asta în mai multe combinații, cel mai mult îmi place cu brânză frământată de capră și roșii, dar a mers bine și ca bază pentru bruschete cu roșii, usturoi, busuioc și un strop de ulei de măsline și cu pastă de măsline și usturoi. 

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…