Treceți la conținutul principal

Prăjitură cu migdale și cremă de portocale


    Episodul doi din bunătățile de Sf. Maria, o prăjitură aromată, cu cremă delicată, o combinație câștigătoare pentru orice sezon și ocazie. Părerea mea! :P

    Blat
  • 175g migdale măcinate
  • 100g fructoză (175g zahăr)
  • 2 lingurițe praf de copt
  • 3 ouă
  • 175g unt la temperatura camerei
  • coaja de la 1 portocală și sucul
  • 1 lingură apă de flori de portocali
    Se amestecă toate ingredientele și se pun în forma unsă cu unt și tapetată cu făină, care se dă apoi la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 40-45 de minute, până iese o scobitoare înfiptă în blat curată. Se lasă să se răcească bine, apoi se taie în 2, pe orizontală, astfel încât să obținem 2 blaturi. Dacă aveți forme la fel, puteți face 2 blaturi și apoi puneți crema între ele și le suprapuneți.
        Crema de portocale
    • 4 gălbenușuri
    • răzătura de la 2 portocale și sucul stors
    • 100g unt la temperatura camerei
    • 3 linguri zahăr
    • 1 vârf de cuțit sare
        Pe bain-marie se pune o cratiță cu gălbenușurile amestecate cu zahărul, sarea, răzătura și sucul de portocală și se amestecă din când în când până se întărește crema, cam 20 de minute. Se taie untul cubulețe într-un bol și se dă crema obținută anterior prin sită, peste unt și se amestecă bine, bine, până s-a încorporat tot untul. Se lasă să se răcească, apoi se dă la frigider cel puțin 1 oră, până se folosește. Eu fac crema prima, înainte de blat, să aibă timp să se răcească, sau chiar cu o zi înainte și o las la rece.
          Glazură
      • 2/3 cană zahăr pudră
      • 1 lingură 1/2 suc de portocală proaspăt stors
          Asamblarea
        Se pune crema între cele 2 blaturi obținute, apoi se face glazura și se toarnă peste prăjitură și de decor se poate rade coajă de portocală sau se pot pune fulgi de migdale, coajă de portocală glasată, portocală confiată.

          Crema asta e super fină, aromată și blatul e un vis, moale, parfumat. O combinație savuroasă într-o prăjitură numai bună de servit într-o după amiază mai caldă sau mai răcoroasă, cu o limonadă rece sau un ceai cald. Oricum, mie una mi-a plăcut enorm. Poate data viitoare încerc o cremă de lămâie ;).

      Poftă bună!




        Comentarii

        Postări populare de pe acest blog

        Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

        Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

        Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

        Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

        Crap la cuptor cu usturoi

        E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
        crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



        Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

        Poftă bună!