Treceți la conținutul principal

Budincă de dovleac cu cremă de brânză


     Nu s-a terminat odiseea dovleacului, ce credeați? :)) Mai aveam niște felii de dovleac copt și cum am făcut curat prin frigider ieri, înainte să fac aprovizionarea, am dat și peste o cutie cu cremă de brânză. Așa că astăzi, cum fac eu de obicei duminica, am purces la gătit. Asta a fost ultima creație pe ziua de azi, asta dacă nu îmi vin cine știe ce idei mai târziu, că nu răspund de faptele mele :P. Și înscriu budinca asta tot la capitolul „de dietă” , având în vedere faptul că ingredientele folosite sunt prietenoase cu silueta.
     Am amestecat 3 ouă mari cu 2 lingurițe extract de stevie-îndulcitor, semințele de la o păstaie de vanilie, 1 linguriță esență de vanilie,1 cutie cremă de brânză cu conținut scăzut de grăsime (0,2%) și cam o cană (240g) piure de dovleac (din dovleac copt și pisălit la blender). A mai mers și un praf mix de condimente (cuișoare, ghimbir, cardamon, scorțișoară etc. de la Kamis). Am pus amestecul în 4 vase mici termorezistente, pe care le-am așezat într-o tavă mai adâncă, am turnat apă fierbinte până la jumătatea formelor și am dat la cuptorul preîncălzit la 175 de grade C până s-a închegat toată minunăția. Nu mă întrebați de ce am preferat procedeul ăsta de coacere (e cel care se folosește la crème brûlée), poate pentru că n-am făcut o tartă clasică cu crustă și am zis că e mai bine să se coacă așa, încet, în baie de apă. 
     Cum n-am o lampă din aceea de caramezilat zahărul, am făcut un caramel din 50g zahăr cu puțină apă, la care am adăugat și scorțișoară și am turnat deasupra budincilor. Asta a ieșit. Am și gustat, așa caldă, și mi-a cam plăcut. Poate a ieșit un pic cam dulce pentru gustul meu, așa că data viitoare o să mai reduc extractul de stevie sau renunț la caramel și fac o glazură de cioco neagră. Hmmm, mi se cam face poftă, deci asta înseamnă că săptămâna aviatoare am ce face :D. Acum aștept să se răcească și vă zic cum e și în varianta asta. 
    S-aveți poftă!







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…