Treceți la conținutul principal

Crumble cu mere și prune sau fărâme peste fructe

   
    De sezon. Că tot aveam la îndemână cele necesare pentru așa ceva și pentru că n-am făcut niciodată, am hotărât că e momentul. Și bine am făcut. Și a ieșit bun. Mai acruț l-am lăsat, nu l-am înecat în zahăr, că nu-mi place.
    Am curățat vreo 5 mere medii și le-am tăiat cuburi. Am mai tăiat în 2 și am scos sâmburii și de la vreo 14 prune, apoi le-am mai tăiat în sferturi. Merele le-am amestecat cu 2 linguri cu sirop de agave, zeama stoarsă de la o jumătate de lămâie, am măcinat puțin din amestecul de condimente pe care l-am luat de la Kamis (e un amestec cu scorțișoară, cuișoare, cardamon, anason și alte cele numai bune pentru deserturile de vreme mai rece) și le-am pus puțin pe foc până s-au înmuiat merele. Apoi le-am așezat în forma de dat la cuptor, împreună cu prunele tăiate. Pentru doritorii de mai dulce, înlocuiți siropul de agave cu zahăr, eu aș pune vreo 2-3 linguri.

    Pentru crumble am amestecat o cană cu făină de speltă cu o cană cu fulgi de ovăz, o jumătate de cană cu migdale măcinate, o lingură de zahăr tip melasă și 5 linguri cu ulei de cocos (asta a fost variația mea pe tema dată în loc de unt) și le-am amestecat bine, bine, până s-a făcut așa un amestec fărâmicios. Și am turnat amestecul ăsta peste merele și prunele care așteptau păturica și am dat forma la cuptorul preîncălzit la 180 de grade pentru aproximativ 40 de minute, până s-a maronit stratul de deasupra. 


    Eu am mâncat o porție cu iaurt, cică merge și cu o cremă de vanilie sau cu frișcă. Nu știu, pe astea nu le-am încercat, dar când o fac, vă spun cum merge. Personal, aș încerca varianta cu cremă de vanilie lângă. Pentru că așa îmi place ;).

Poftă bună!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…