Treceți la conținutul principal

Falafel în două variante



     Mi-e dor de Siria și de locurile fabuloase pe care am avut fericirea să le văd în perioada în care am fost la bursă în Damasc, de Suuq Al-Hamediye, cu străduțele lui întortochiate și pline de arome cum nu mi-a fost dat să le simt nicăieri în lumea asta, de cafea proaspăt măcinată, mii de condimente, fructe confiate și nuci fel de fel, înghețata faimoasă bătută în putineie, cu melasă, mastic, apă de flori și fistic, shaorma adevărată, cu lipia subțire ca foaia de plăcinte și crocantă, umplută numai cu carne și cu sos tarator și minunatele chiftele de năut - falafel, de care m-am îndrăgostit iremediabil și pe care tot am încercat să le regăsesc pe la noi, în zadar aș spune. 
     Așadar, cu nostalgia în suflet și pofta cât toate zilele, m-am apucat să fac minunatele chifteluțe de năut. Le-am făcut de multe ori, în diverse combinații și am rămas la o variantă simplă, dar care mie, personal, mi-a plăcut cel mai mult și ca să testez gustul le-am preparat în două variante, în baie de ulei (așa cum se face în mod tradițional) și coapte, la cuptor. Da, ca gust sunt la fel de bune, varianta în baie de ulei însă a ieșit o idee mai bună, crusta de la exterior a păstrat miezul mai pufos, dar se prea poate ca pe cele de la cuptor să le fi ținut eu puțin prea mult, în dorința să prindă o culoare rumenă peste tot. Oricum, mie mi-au plăcut în ambele variante, le-am mâncat cu pită arăbească - m-am încumetat și am făcut și eu, cu maia și făină integrală, nici nu vă pot spune cât de gustoasă și incomparabil de bună față de cea din comerț- cu sos tarator și salată proaspătă de roșii și castraveți. O minunăție, ce să vă mai spun!

Ingrediente

  • 1 cană năut înmuiat peste noapte în apă rece
  • 1 ceapă roșie medie
  • 3 căței de usturoi (mari)
  •  frunzele de la o legătură mare de pătrunjel
  • 1/2 linguriță sare
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 1/4 linguriță piper negru măcinat
  • 1 linguriță chimion măcinat
  • 1 linguriță coriandru măcinat
  • 1 linguriță apă rece
  • ulei de măsline
     Puneți năutul împreună cu ceapa tăiată mare, usturoiul și frunzele de pătrunjel în robot și tocați-le până obțineți o compoziție ca o pastă (eu nu le mărunțesc foarte fin, îmi place să rămână năutul cu bucățele mici prin el, dar asta e preferința mea). Adăugați toate condimentele și lingurița cu apă și amestecați-le bine, până la omogenizare. Cu  mâna formați chiftele din amestecul obținut, rotunde sau cu formă alungită.

     Dacă vreți să le prăjiți în baie de ulei formați chiftelele, puneți-le pe un platou și dați-le la rece 30 de minute. Încălziți uleiul (de preferat un ulei care are temperatura de ardere foarte ridicat, cum ar fi cel de măsline sau cel de arahide) pe foc mare, apoi micșorați focul și prăjiți chiftelele până sunt rumenite uniform la suprafață și coapte la interior, intervalul de timp diferă în funcție de mărimea chiftelelor, le puteți ține 2-4 minute sau mai mult. Când sunt gata, e bine să le scoateți pe niște șervețele absorbante, pentru a înlătura excesul de grăsime. 

     Dacă vreți să le coaceți la cuptor, chiflelele formate le spreiați cu puțin ulei de măsline, sau le acoperiți cu ulei ungându-vă mâinile cu ulei și rulându-le între palme ușor. Apoi le puneți într-o tavă pe o foaie de copt și le dați la frigider 30 de minute. Le coaceți în cuptorul preîncălzit la 180 de grade C 15 minute, apoi le întoarceți pe cealaltă parte și le mai lăsați să se rumenească încă 15 minute, în total 30 de minute.

     Ultima dată eu am preferat să le fac la cuptor și le-am mâncat cu lipii integrale, dacă nu aveți cum să le faceți sau vă e lene, merge să folosiți lipii din comerț, pe care e bine să le încălziți puțin, am mai adăugat un sos de tahina (găsiți rețeta aici) și am mai tăiat câteva felii de roșii și castraveți. O nebunie, zău! Dacă vă interesează și rețeta de lipii, promit solemn că o s-o postez cât de curând :).

Poftă bună!






Și o porție de falafel prăjit pe care l-am făcut cu alt prilej și  pe care l-am asezonat cu un sos de iaurt cu usturoi și mentă

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…