Treceți la conținutul principal

Falafel în două variante



     Mi-e dor de Siria și de locurile fabuloase pe care am avut fericirea să le văd în perioada în care am fost la bursă în Damasc, de Suuq Al-Hamediye, cu străduțele lui întortochiate și pline de arome cum nu mi-a fost dat să le simt nicăieri în lumea asta, de cafea proaspăt măcinată, mii de condimente, fructe confiate și nuci fel de fel, înghețata faimoasă bătută în putineie, cu melasă, mastic, apă de flori și fistic, shaorma adevărată, cu lipia subțire ca foaia de plăcinte și crocantă, umplută numai cu carne și cu sos tarator și minunatele chiftele de năut - falafel, de care m-am îndrăgostit iremediabil și pe care tot am încercat să le regăsesc pe la noi, în zadar aș spune. 
     Așadar, cu nostalgia în suflet și pofta cât toate zilele, m-am apucat să fac minunatele chifteluțe de năut. Le-am făcut de multe ori, în diverse combinații și am rămas la o variantă simplă, dar care mie, personal, mi-a plăcut cel mai mult și ca să testez gustul le-am preparat în două variante, în baie de ulei (așa cum se face în mod tradițional) și coapte, la cuptor. Da, ca gust sunt la fel de bune, varianta în baie de ulei însă a ieșit o idee mai bună, crusta de la exterior a păstrat miezul mai pufos, dar se prea poate ca pe cele de la cuptor să le fi ținut eu puțin prea mult, în dorința să prindă o culoare rumenă peste tot. Oricum, mie mi-au plăcut în ambele variante, le-am mâncat cu pită arăbească - m-am încumetat și am făcut și eu, cu maia și făină integrală, nici nu vă pot spune cât de gustoasă și incomparabil de bună față de cea din comerț- cu sos tarator și salată proaspătă de roșii și castraveți. O minunăție, ce să vă mai spun!

Ingrediente

  • 1 cană năut înmuiat peste noapte în apă rece
  • 1 ceapă roșie medie
  • 3 căței de usturoi (mari)
  •  frunzele de la o legătură mare de pătrunjel
  • 1/2 linguriță sare
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 1/4 linguriță piper negru măcinat
  • 1 linguriță chimion măcinat
  • 1 linguriță coriandru măcinat
  • 1 linguriță apă rece
  • ulei de măsline
     Puneți năutul împreună cu ceapa tăiată mare, usturoiul și frunzele de pătrunjel în robot și tocați-le până obțineți o compoziție ca o pastă (eu nu le mărunțesc foarte fin, îmi place să rămână năutul cu bucățele mici prin el, dar asta e preferința mea). Adăugați toate condimentele și lingurița cu apă și amestecați-le bine, până la omogenizare. Cu  mâna formați chiftele din amestecul obținut, rotunde sau cu formă alungită.

     Dacă vreți să le prăjiți în baie de ulei formați chiftelele, puneți-le pe un platou și dați-le la rece 30 de minute. Încălziți uleiul (de preferat un ulei care are temperatura de ardere foarte ridicat, cum ar fi cel de măsline sau cel de arahide) pe foc mare, apoi micșorați focul și prăjiți chiftelele până sunt rumenite uniform la suprafață și coapte la interior, intervalul de timp diferă în funcție de mărimea chiftelelor, le puteți ține 2-4 minute sau mai mult. Când sunt gata, e bine să le scoateți pe niște șervețele absorbante, pentru a înlătura excesul de grăsime. 

     Dacă vreți să le coaceți la cuptor, chiflelele formate le spreiați cu puțin ulei de măsline, sau le acoperiți cu ulei ungându-vă mâinile cu ulei și rulându-le între palme ușor. Apoi le puneți într-o tavă pe o foaie de copt și le dați la frigider 30 de minute. Le coaceți în cuptorul preîncălzit la 180 de grade C 15 minute, apoi le întoarceți pe cealaltă parte și le mai lăsați să se rumenească încă 15 minute, în total 30 de minute.

     Ultima dată eu am preferat să le fac la cuptor și le-am mâncat cu lipii integrale, dacă nu aveți cum să le faceți sau vă e lene, merge să folosiți lipii din comerț, pe care e bine să le încălziți puțin, am mai adăugat un sos de tahina (găsiți rețeta aici) și am mai tăiat câteva felii de roșii și castraveți. O nebunie, zău! Dacă vă interesează și rețeta de lipii, promit solemn că o s-o postez cât de curând :).

Poftă bună!






Și o porție de falafel prăjit pe care l-am făcut cu alt prilej și  pe care l-am asezonat cu un sos de iaurt cu usturoi și mentă

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …