Treceți la conținutul principal

Quinoa cu legume


    Ați auzit de quinoa? Da, știu, „ce-o mai fi și asta?” m-am întrebat și eu prima dată când am auzit de ea. Păi cică e un super aliment, „mama cerealelor” și cu conținut proteic ridicat. Puteți citi articolul acesta pentru mai multe informații.
    Așa că mi-am luat și eu, nu e ieftin, dar partea bună e că se umflă super mult și prin urmare veți folosi o cantitate mai mică decât cea de orez, spre exemplu. Dintr-o sută de grame am reușit să fac azi un fel de salată cu legume și încă un fel dulce, o budincă delicioasă despre care o să vă povestesc în postul următor. 
     Să încep cu începutul. Am luat 100g quinoa și am pus-o în apă cam vreo oră, așa, cât am mai trebăluit prin bucătărie, apoi am scurs-o și am spălat-o bine, bine, în vreo 4 ape, pentru că bobițele de quinoa sunt îmbrăcate într-o coajă mai amară și nu vrem să ne iasă mâncarea urâcioasă la gust, nu? Apoi am pus-o într-o cratiță și am turnat 200g de apă peste ea și un vârf de cuțit cu sare și am dat-o în clocot, apoi am dat focul la minim și am acoperit cratița cu un capac etanș, să nu răsufle pe nicăieri și am lăsat-o așa să fiarbă vreo 20-30 de minute, până quinoa a absorbit apa. Am închis focul și am lăsat să stea acolo liniștită și să se răcorească. După cum vă spuneam, jumătate din cantitatea de quinoa am folosit-o la salata cu legume, cealaltă la budinca dulce.
    Pentru salată am tocat 2 fire de ceapă verde, 1 ardei gras roșu mai mititel, 1 castravete, o mână de pătrunjel și una de mărar. Am făcut un sos din ulei de măsline (cam o lingură), zeama de la jumătate de lămâie, sare, piper și le-am turnat peste, am amestecat bine și le-am dat puțin la frigider. E un fel bun pentru o cină ușoară sau un prânz rapid, puteți să mai adăugați și alte ingrediente (morcovi rași, roșii, măsline, capere) și puteți s-o condimentați cu ce vă place mai mult (boia, nucșoară, amestec de condimente etc.).
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…