Treceți la conținutul principal

Quinoa cu legume


    Ați auzit de quinoa? Da, știu, „ce-o mai fi și asta?” m-am întrebat și eu prima dată când am auzit de ea. Păi cică e un super aliment, „mama cerealelor” și cu conținut proteic ridicat. Puteți citi articolul acesta pentru mai multe informații.
    Așa că mi-am luat și eu, nu e ieftin, dar partea bună e că se umflă super mult și prin urmare veți folosi o cantitate mai mică decât cea de orez, spre exemplu. Dintr-o sută de grame am reușit să fac azi un fel de salată cu legume și încă un fel dulce, o budincă delicioasă despre care o să vă povestesc în postul următor. 
     Să încep cu începutul. Am luat 100g quinoa și am pus-o în apă cam vreo oră, așa, cât am mai trebăluit prin bucătărie, apoi am scurs-o și am spălat-o bine, bine, în vreo 4 ape, pentru că bobițele de quinoa sunt îmbrăcate într-o coajă mai amară și nu vrem să ne iasă mâncarea urâcioasă la gust, nu? Apoi am pus-o într-o cratiță și am turnat 200g de apă peste ea și un vârf de cuțit cu sare și am dat-o în clocot, apoi am dat focul la minim și am acoperit cratița cu un capac etanș, să nu răsufle pe nicăieri și am lăsat-o așa să fiarbă vreo 20-30 de minute, până quinoa a absorbit apa. Am închis focul și am lăsat să stea acolo liniștită și să se răcorească. După cum vă spuneam, jumătate din cantitatea de quinoa am folosit-o la salata cu legume, cealaltă la budinca dulce.
    Pentru salată am tocat 2 fire de ceapă verde, 1 ardei gras roșu mai mititel, 1 castravete, o mână de pătrunjel și una de mărar. Am făcut un sos din ulei de măsline (cam o lingură), zeama de la jumătate de lămâie, sare, piper și le-am turnat peste, am amestecat bine și le-am dat puțin la frigider. E un fel bun pentru o cină ușoară sau un prânz rapid, puteți să mai adăugați și alte ingrediente (morcovi rași, roșii, măsline, capere) și puteți s-o condimentați cu ce vă place mai mult (boia, nucșoară, amestec de condimente etc.).
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so