Treceți la conținutul principal

Tartă cu dovleac

 
    A apărut dovleacul în piață de ceva vreme, dar abia acum am ajuns și eu să iau, ca mi se făcuse o poftă de nu vă pot spune. Și am balotat câteva bucăți așa proaspăt scoase din cuptor, restul le-am folosit la tarta mea. Nu e o tartă obișnuită - dar multe tentative culinare de-ale mele nu-s :P - n-are blat, n-are făină, dar are alte bunătăți și parfumuri de toamnă, cu care sper eu să vă ispitesc.
Și dovleacul copt dulce și gustos

Am avut:
  • 500g dovleac plăcintar copt și blenduit
  • 350g brânză de vaci
  • 2 ouă
  • 50g stafide înmuiate în apă caldă cu rom (cam jumătate de oră)
  • 50g migdale crude puse la cuptor pentru 5-10 minute și tăiate (eu le-am zdrobit în mojar)
  • 1 linguriță stevie îndulcitor lichid
  • 75ml suc proaspăt stors de portocale
  • 1 linguriță scorțișoară măcinată
  • 1/2 linguriță nucșoară măcinată
  • 1/2 linguriță cuișoare măcinate
  • 1 lingură esență de vanilie 
  • 1 măr curățat și tăiat cubulețe
 Le-am amestecat pe toate bine, bine și am pus compoziția într-o formă cu fund detașabil, tapetată cu hârtie de copt. Eu n-am avut răbdare să fărâmițez bine de tot brânza, așa ca au mai rămas bucățele mici de tot prin compoziție, dar nu deranjează cu nimic. A stat ea în cuptorul preîncălzit la 180 de grade C o oră și-un pic, până a ieșit scobitoarea curată. Dacă vreți să se facă mai repejor și să fie mai consistentă, puteți pune o lingură, două de făină. Testați dacă e făcută tot cu scobitoarea. Puteți s-o serviți cu puțină miere sau iaurt sau mai puteți carameliza niște mere și să le puneți deasupra. Eu am mâncat și simplă, și în combinație cu iaurt, miere și nițică scorțișoară. Yammi, yammi!
Poftă bună! 




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…