Treceți la conținutul principal

Clătite cu fulgi de grâu germinat, urdă de oaie și ceapă verde


   Bune au mai fost de dimineață, că tot m-am trezit cu o foame de zile mari, dar am avut răbdare să fac clătitele astea, între timp am băut o cană mare de apă și am luat vreo două guri de cafea. Dar cum am făcut-o pe prima, cum am năvălit pe ea și mi-am mai astâmpărat din foame, nu de alta, dar riscam să nu mai fac nici una, că leșinam de foame prin bucătărie :P Pe a doua am savurat-o în liniște, după ce le-am terminat și pe celelalte.

   Ingrediente
  • 3/4 cană făină integrală de grâu
  • 1/2 cană fulgi de grâu germinat (eu i-am pus așa și s-au simțit puțin de tot crănțănitori, dar dacă nu vreți așa îi puteți lăsa la înmuiat cam jumătate de oră în lapte călduț, însă dacă faceți asta, mai scădeți din cantitatea de lapte pe care o adăugați la compoziție)
  • 3/4 cană urdă de oaie (asta ar fi cam 3 linguri zdravene)
  • 2 fire de ceapă verde tocate
  • 1 praf de sare
  • piper negru, după gust
  • 2 linguri ulei de măsline plus o lingură pentru uns tigaia
  • 1 ou
  • 1 lingură rasă praf de copt
  • 1 cană cu lapte
   Am amestecat făina cu sarea, piperul și praful de copt, separat oul cu laptele, urda și uleiul de măsline, apoi le-am combinat și am pus și ceapa tocată. Am încins tigaia, am pus uleiul de măsline și am șters surplusul pe ulei cu un șervețel de hârtie. Am copt clătitele câte 3-4 minute pe ficare parte, la foc domol și apoi le-am mâncat (eu nu le-am mâncat pe toate, doar două) cu iaurt de capră. Divin!



Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…