Treceți la conținutul principal

Panna cotta de vanilie cu pară în sos de vin


   Am mâncat sâmbăta trecută așa ceva la Bistro Montignac și mi s-a făcut poftă, dar cum timp n-am să dau fuga până acolo de fiecare dată când mi se pune mie piticul, am hotărât să fac acasă. Bine am făcut, bine a ieșit. Pentru cei care n-au treabă cu vreo dietă sau cu dulcele, se poate înlocui extractul de stevie - îndulcitor cu zahăr (o să scriu lângă și cam cât cred eu c-ar fi ok, dar acuma e și după gust, ce pot să zic? :P).

   Ingrediente:
   Pentru panna cotta
  • 200ml frișcă lichidă
  • 500ml lapte integral
  • 4g extract de stevie-îndulcitor (eu aș pune 100g de zahăr)
  • 1 baton de vanilie
  • 8 foi de gelatină (eu am găsit în Auchan, de la Dr. Oetker și taaare m-am bucurat, că n-am mai găsit nicăieri) sau 1 pliculeț și jumătate gelatină pudră
   Foile de gelatină le-am înmuiat în apă rece aproximativ 5 minute, iar laptele, smântâna, stevia și batonul de vanilie (pe care l-am crestat) le-am pus pe foc mic, să se încălzească ușor. Când s-a înmuiat gelatina, am stors-o de apă și apoi am pus-o în amestecul de pe foc și am amestecat mereu, având grijă să nu fiarbă, până s-a dizolvat. Apoi am dat vasul la o parte de pe foc, l-am lăsat să se răcescă, am pregătit formele și am pus panna cotta în ele, apoi le-am dat la frigider. Eu am pus în forme niște folie alimentară, să pot s-o scot mai ușor apoi. Le-am lăsat peste noapte la rece și a doua zi le-am aranjat frumos și le-am montat cu perele în vin.

   Pentru para în vin
  • 1 pară mai tărișoară (eu am luat din soiul Williams)
  • 1 pahar cu vin roșu demidulce
  • 1 lingură zahăr (eu am folosit din cel tip mesală, de la Billington's, dar nu-i musai, merge și cu zahăr brun)
  • 1 bucată anason stelat
  • 1 băț de scorțișoară
  • 1/2 baton de vanilie
  • 1 linguriță esență de vanilie
   Le-am pus pe foc, până s-a topit zahărul, apoi am pus para curățată și tăiată felii până s-a înmuiat puțin, dar nu de tot, apoi am scos bucățelele de pară și am mai lăsat sosul pe foc, să mai scadă și să se mai lege. L-am lăsat să se răcorească  și apoi l-am turnat peste panna cotta, am aranjat și feliile de pară și ...

Voilà!!!


Poftă bună!



PS. Oaaaaaaaaaaaaw! Acum că am și mâncat o porție trebuie să spun ceva, numai că nu mai știu ce să spun decât ... oaaaaaaaaaaw! 

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, arată cum arată, dar gustul e nemaipomenit și asta nu doar pentru că am făcut-o eu :P Sosul e o nebunie, aromat și puternic, iar panna cotta e delicată și usor înmiresmată de vanilie. Împreună chiar fac o impresie deosebită :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!