Treceți la conținutul principal

Taboulleh


   Pe departe una dintre salatele mele favorite. Nu știu de la ce mi se trage dragul ăsta de taboulleh, dar e o pasiune constantă și durabilă. Ce e, de fapt? E o salată de pătrunjel, cu grâu bulgur și alte câteva ingrediente, despre care o să vă spun imediat. E ușoară, răcoritoare, merge să o mănânci și singurică, dar și ca garnitură, mie îmi place cu labneh. Astăzi am făcut-o ca și acompaniament pentru niște ficăței, despre care o să vă spun în episodul viitor :P
   Așadar, se pune o cană medie cu grâu bulgur la înmuiat în apă (eu pun apă cât să acopere grâul), se lasă să șadă acolo cam 20 de minute. Uneori eu trec peste faza cu înmuiatul și las grâul să se înmoaie în salată, pentru că musai o las cel puțin jumătate de oră la frigider să se amestece toate aromele. 
Grâul bulgur (eu l-am luat de la un magazin turcesc)
   Se iau 3 legături generoase de pătrunjel și una de mentă (numai frunzele să le piguliți) și se toacă mărunt, mărunt. Pe urma lor o iau și 2 fire de ceapă verde și vreo 3 roșii, medii de mărime, tocate și ele mărunt, ca la rațe zic eu :)) și se așează toate într-un bol mai mărișor, să avem loc de manevră (amestecare adică). Se adaugă și grâul (dacă nu a absorbit toată apa, scurgeți apa în exces înainte de a adăuga grâul la salată, că nu vreți să vă iasă supă :D) și se asezonează cu sare, piper, se mai adaugă 3-4 linguri ulei de măsline și zeama de la o lămâie (sau mai mult, depinde de gust, dacă vă place mai acră sau nu) și se amestecă bine. Se acoperă și se lasă la rece minim 30 de minute înainte de servire. Nu-i așa că nu-i dificil? Și gustul ... mmmmmm, mmmmmm, mmmmmmmmm!

Poftă bună!


Așa am mâncat-o, lângă ficățeii înveliți 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…