A dat ieri nebunia peste mine. Singura explicație total ilogică și nerațională este că mă aflam într-o vale depresionară și, ca de fiecare dată când mă traversează o asemenea stare, mă bag în bucătărie și nu mai ies decât când ori nu mai pot sta în picioare de durere de spate, ori mă extrage careva, ori se face o oră târzie și mă opresc că trebuie să mai și dorm cândva :)) De aceea o să vedeți în acest episod și în episoadele următoare ce am reușit să experimentez în asemenea zi creatoare. A! Și m-am oprit pentru că trebuia să ies din casă să mă duc să mă întâlnesc cu soră-mea și familionul ei, că altfel mă apuca iar miezul nopții în bucătărie :D. Și numai bine, că le-am dus și lor din ce am făcut, nu de alta, dar vorba unei prietene, dacă mănânc numai eu din toate cele pe care le fac, în curând o să trebuiască să îmi schimb garderoba, că n-o să mai pot intra în nimic :)). De aceea fac și dau, să nu îmi afecteze silueta ;).
Așadar și prin urmare, tarta asta e bună, bună, dulceagă, dar și puțin acrișoară, eu spun că-i numai bună pentru zilele astea caniculare.
Pentru blat am folosit:
- 125g unt la temperatura camerei
- 250g făină neagră
- 50g zahăr pudră (am găsit zahăr pudră din zahăr brun la Auchan)
- 1 gălbenuș
- 5 linguri apă rece
Le-am amestecat pe toate bine și am frământat un aluat moale pe care l-am întins și l-am pus în forma de tartă pe care am uns-o cu unt.
Peste am întins un disc rotund din marțipan (mi-am făcut stoc de la MegaImage când am găsit, așa că am mereu la îndemână, că nu se știe niciodată :P) și l-am așezat peste blat.
Ca umplutură am folosit 10 caise tăiate în jumătăți și cărora le-am scos sâmburii, le-am așezat cu tăietura în sus, am presărat peste fulgi de migdale (eu am găsit la un magazin naturist și mi-a mai luat o prietenă la un moment dat din Kaufland) și am turnat și niște sirop de arțar.
Am dat tarta la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 30 de minute. Și asta a ieșit.
Poftă bună!
Comentarii
Trimiteți un comentariu