Treceți la conținutul principal

Tartă cu caise și marțipan


   A dat ieri nebunia peste mine. Singura explicație total ilogică și nerațională este că mă aflam într-o vale depresionară și, ca de fiecare dată când mă traversează o asemenea stare, mă bag în bucătărie și nu mai ies decât când ori nu mai pot sta în picioare de durere de spate, ori mă extrage careva, ori se face o oră târzie și mă opresc că trebuie să mai și dorm cândva :)) De aceea o să vedeți în acest episod și în episoadele următoare ce am reușit să experimentez în asemenea zi creatoare. A! Și m-am oprit pentru că trebuia să ies din casă să mă duc să mă întâlnesc cu soră-mea și familionul ei, că altfel mă apuca iar miezul nopții în bucătărie :D. Și numai bine, că le-am dus și lor din ce am făcut, nu de alta, dar vorba unei prietene, dacă mănânc numai eu din toate cele pe care le fac, în curând o să trebuiască să îmi schimb garderoba, că n-o să mai pot intra în nimic :)). De aceea fac și dau, să nu îmi afecteze silueta ;).
   Așadar și prin urmare, tarta asta e bună, bună, dulceagă, dar și puțin acrișoară, eu spun că-i numai bună pentru zilele astea caniculare.
   Pentru blat am folosit:
  • 125g unt la temperatura camerei
  • 250g făină neagră
  • 50g zahăr pudră (am găsit zahăr pudră din zahăr brun la Auchan)
  • 1 gălbenuș
  • 5 linguri apă rece
   Le-am amestecat pe toate bine și am frământat un aluat moale pe care l-am întins și l-am pus în forma de tartă pe care am uns-o cu unt.
   Peste am întins un disc rotund din marțipan (mi-am făcut stoc de la MegaImage când am găsit, așa că am mereu la îndemână, că nu se știe niciodată :P) și l-am așezat peste blat.
   Ca umplutură am folosit 10 caise tăiate în jumătăți și cărora le-am scos sâmburii, le-am așezat cu tăietura în sus, am presărat peste fulgi de migdale (eu am găsit la un magazin naturist și mi-a mai luat o prietenă la un moment dat din Kaufland) și am turnat și niște sirop de arțar.

   Am dat tarta la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 30 de minute. Și asta a ieșit.

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…