Treceți la conținutul principal

Tort St. Honoré


   De „La mulți ani!”. Și atât. :)

   Mi se pare o alegere mai mult decât potrivită pentru sezonul ăsta, căci, oricât de mult aș iubi eu și mulți alții ciocolata, pe căldura asta merge mai greu. Și pentru că mai deunăzi tot butonând pe la televizor am dat peste Anna Olson cu ale ei delicii dulci, m-am hotărât să abordez „tortura” asta, că prea era atrăgătoare. Și după cum spuneam, frumușică, așa, de o zi de sărbătoare :).  Față de rețeta originală, eu am mai făcut ceva adaptări, așa că ce o să vedeți descris aici e ce am făcut eu. Fiecare parte a tortului am copt-o/ închegat-o cu o zi înainte de asamblare, mai puțin frișca, pe care am făcut-o în momentul când am asamblat tortul, să nu se tuflească. Ordinea în care am realizat diversele subansambluri este cea dată mai jos, aceasta este și cea indicată și cea care mie mi s-a părut firească.

   Foaia de bază: aluat de foietaj (eu am avut din cel luat din comerț, Linco, congelat, pe care l-am lăsat peste noapte în frigider, să de dezghețe) - am decupat cu partea rotundă de la forma detașabilă de tort un cerc cu diametrul de 26cm, l-am înțepat cu furculița pe toată suprafața și l-am dat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru vreo 25 de minute. L-am scos și l-am lăsat să se răcească pe un grilaj.




   Crema de vanilie (am folosit cantitate aproape dublă față de cea din rețetă, pentru că nu mi-a ajuns o singură porție, valorile pe care le dau sunt pentru cât am făcut eu):
  • 2 căni lapte
  • 1 baton de vanilie
  • 6 gălbenușuri de la 6 ouă mari
  • 6 linguri zahăr (brut am folosit eu)
  • 4 linguri amidon alimentar
  • 4 linguri unt nesărat (am  folosit President), adica vreo 50g cu aproximație
   Am tăiat batonul de vanilie pe lung și am luat cu vârful cuțitului miezul pe care l-am pus în lapte. Am pus laptele (nu pe el în sine, ci cratița în care am pus laptele) pe foc mic, până a ajuns aproape de punctul de fierbere (nu l-am dat în clocot). Gălbenușurile le-am frecat bine, bine, până s-au spumuit cu zahărul și mai apoi cu amidonul. Am turnat laptele încetul cu încetul peste amestecul de gălbenușuri, amestecând cu mare zel, căci nu am vrut să-mi iasă o omletă, apoi am pus pe foc amestecul pentru încă vreo 2 minute, până s-a făcut o cremă mai consistentă. Am strecurat crema printr-o sită, să iasă mai fină și să nu risc niște cocoloașe pe acolo și am amestecat-o cu untul tăiat bucățele. Am acoperit-o cu o folie alimentară, presând folia peste cremă direct, astfel încât să nu se facă pojghița aceea inestetică. Am lăsat crema să se răcească la temperatura camerei, apoi am dat-o la frigider. Din cantitatea asta am folosit cam trei sferturi,  sfertul care mi-a rămas l-am amestecat cu puțin ness și am umplut câteva eclere (aluatul mi-a rămas de la choux-urile de la tort, vă spun imediat și despre asta). Puteți folosi toată cantitatea la tort, când puneți crema peste blatul de bază, dar mie mi s-a părut cam multă, de aceea am mai lăsat deoparte din ea.



   Aluatul pentru choux-uri (gogoșele) - din care, după cum vă spuneam, am folosit doar jumătate pentru tort, din restul am mai prestat câteva gogoșele și câteva mini-eclere, dar despre ele vă mai povestesc mâine:
  • 3/4 cană lapte
  • 3/4 cană apă
  • 140g unt nesărat
  • 2 linguri zahăr brut
  • 1/2 linguriță sare
  • 1 2/3 căni făină (am folosit albă, superioară, din tipul pentru prăjituri, cozonaci etc. de la Boromir)
  • 5 ouă mari la temperatura camerei (dacă uitați sau nu aveți timp le puteți pune, să se încălzească, într-un bol cu apă caldă, eu le las într-un vas sub robinetul cu apă caldă- atenție, nu fierbinte, că nu vreți să faceți ouă fierte! :)) )
   Laptele, apa, untul, sarea și zahărul le-am pus într-o cratiță, pe foc mediu, să dea în clocot. Am turnat făina toată și am amestecat energic cu o lingură de lemn până făina a fost în întregime absorbită de amestecul lichid. Am mai mixat compoziția vreo 2-3 minute, să se mai răcorească, apoi am turnat peste 2 ouă bătute puțin, am amestecat bine, bine, apoi celelalte 3 ouă tot așa, bătute și iar am amestecat până ce n-a mai rămas fir de ou neînglobat. Am pus din aluat într-un poș (am improvizat dintr-o pungă pe care am tăiat-o la un capăt) și am  format gogoșele de aluat pe care le-am pus în tava tapetată cu hârtie de copt. Am avut pregătită lângă mine și o ceșcuță cu apă în care mi-am înmuiat degetul când am „turtit” moțurile care au rămas la gogoșele când le-am făcut cu poșul, căci nu aveam nevoie de gogoșele moțate și în plus, moțurile acelea se ard repede la copt și numai de asta nu aveam chef. Cuptorul a fost preîncălzit la 200 de grade C și în el am pus tava, am lăsat gogoșelele să se coacă  pentru 10 minute, apoi am scăzut temperatura din cuptor la 180 de grade C și le-am mai lăsat să se coacă încă vreo 15 minute, până s-au umflat și s-au rumenit frumușel. Le-am scos și le-am lăsat să se răcească complet înainte să le umplu. Am făcut pentru tort 12 gogoșele, repet, din restul de compoziție am făcut tot atunci restul de gogoșele și eclerele, pentru că nu mai aveam când. 




   Când s-au răcit și gogoșelele și am terminat de copt toate cele, crema de mult era răcită și stătuse și vreo oră la frigider, deci era numai bună de folosit, am umplut gogoșelele pentru tort și le-am lăsat la frigider.
   Când m-am trezit a doua zi, am asamblat minunea. Dar înainte am făcut un sirop de zahăr (2 linguri cu zahăr, una cu apă pe foc mic până s-a dizolvat complet zahărul), căci n-am mai avut timp să prestez un caramel adevărat și am glazurat nițel gogoșelele. Peste baza de foietaj am pus crema de vanilie, dar nu peste tot, am lăsat o margine de cca 1cm. Peste am pus de jur împrejur gogoșelele glazurate, În mijloc am pus un strat generos de zmeură proaspătă. Am bătut frișca (din smântână, nu la cutie, tub sau alte porcărele și a fost cam 100g cu aproximație împreună cu 2 linguri de zahăr pudră), cam trei sferturi  am pus-o peste stratul de zmeură, restul l-am amestecat cu o lingură de piure de zmeură (zmeură pisălită bine cu blender-ul și strecurată, să nu rămână semințele) și am făcut așa, un fel de ornament, după cum vedeți cu ochiul liber din poze. Am decorat cu zmeurică și voila de vedeți ce a ieșit. A fost bun, n-a fost bun? Aceasta este întrebarea. Încă n-am primit reclamații, așa că mai aștept să aud/ văd comentariile :P. Între timp, eu îl recomand, că n-are ce să nu fie bun :) .

Poftă bună!




Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Ma bucur din toata inima! :)

      Ștergere
    2. Sa mori de pofta. Marius nu trebuie sa vada... ma ameninta ca face ulcer daca nu-i fac. Stii ca va trebui sa faci toate retetele astea cand ne-om întâlni. Cred ca mai degrabă o sa te răpesc o luna sa-mi faci toate bunatatile.��

      Ștergere
    3. :)) Da, stiu! Dar trebuie sa negociezi cu astia de la mine de la munca sa-mi dea liber o luna. A! Si cu pisoncii, ca nu se despart de mama lor nici in ruptul capului! :))))))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so