Treceți la conținutul principal

Tartă cu zmeură


   Și asta bună pentru zilele caniculare și relativ repede de făcut și ce îmi place mult la ea e crusta pe care am făcut-o cu brânză de vaci. Și nu numai pentru că eu sunt mare iubitoare de brânză, dar combinația de fructe cu brânză, mie, una, mi se pare una foarte reușită. 
   Pentru blat am avut 200g brânză de vaci pe care am amestecat-o cu 200g făină integrală, 2 lingurițe praf de copt, 4-5 linguri lapte, 4 linguri ulei din sâmburi de struguri, 2 linguri zahăr brun pudră, niște răzătură de coajă de lămâie și un praf de sare. Am amestecat și am frământat aluatul câteva minute, l-am înfofolit în folie alimentară și l-am lăsat să se odihnească până am pregătit forma și fructele pentru umplutură.
   Am spălat cam 300g zmeură și am scurs-o bine. Am luat forma de tort din silicon și am întins aluatul într-o foaie cât să acopere fundul și pereții, să fie marginile mai înalte. Peste am presărat puțin gris (aș fi pus pesmet dacă aveam) și am pus fructele. Peste fructe am presărat 2 pliculețe cu zahăr vanilat. Am dat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru 30 de minute.
   Am scos forma și am turnat peste bezeaua pe care am făcut-o dintr-un albuș (mi-a rămas de la aluatul pe care l-am făcut la tarta cu caise) bătut bine bine cu o lingură cu zahăr brun pudră   și câțiva bumbi de ciocolată (da, am o obsesie acum cu bumbii ăștia :)) ). Am mai dat la cuptor vreo 5-7 minute, până bezeaua a căpătat o culoare aurie.  Am lăsat-o să se răcească  și apoi am scos-o pe un platou. Peste am mai pus de decor zmeură.  E minunată rece de la frigider cu un pahar cu lapte bătut ;).

Poftă bună!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…