Treceți la conținutul principal

Biscuiți digestivi



     Îmi plac biscuiții deigestivi pentru că sunt dulci și ușor sărați  crănțănicioși, dar fragezi, multifuncționali - îi pot mânca simpli, pot face sandwich din ei cu cremă de ciocolată la mijloc sau gem, îi pot folosi ca bază de tartă - toate în același timp. Și chiar dacă au apărut pe piață variante mai sănătoase, bio, cu ingrediente cât de cât de încredere, eu tot spre cei făcuți în casă trag, pentru că nu sunt absolut deloc greu de făcut și nici nu-ți iau o veșnicie. Eu am preferat de data asta să folosesc 2 feluri de făină, integrală și de ovăz, dar merge și numai cu făină integrală, sau alte combinații, iar în loc de unt am folosit ulei de cocos.

Ingrediente
  • 1 cană făină integrală (+ 1-2 linguri pentru întins)
  • 1 cană făină de ovăz
  • 1 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 3/4 linguriță sare
  • 3 lingurițe zahăr brut vanilat (adică în borcanul în care am zahărul am pus o păstaie de vanilie de la care am folosit miezul pentru o prăjitură)
  • 1/2 cană ulei de cocos (el se întărește, așa că am pus borcanul cu ulei de cocos într-un vas cu apă fierbinte, până s-a lichefiat)
  • 1-2 linguri cu apă rece (eu una nu am avut nevoie decât de foarte puțină apă, cred că depinde de tipul de făină folosită)
     Am amestecat toate ingredientele, am adunat aluatul în formă de bilă, l-am acoperit cu folie alimentară și l-am presat puțin în formă de disc, lăsându-l în frigider cam 10 minute. Apoi, pe blatul înfăinat l-am întins și am decupat (cu un pahar eu, pentru că nu aveam alte forme potrivite la îndemână), apoi cu o spatulă am așezat biscuiții pe o foaie de copt într-o tavă, i-am înțepat cu o furculiță pe toată suprafața, ca un model, am dat apoi tava la rece, în frigider, pentru 10-15 minute și apoi am dat-o la cuptorul preîncins la 180 de grade C pentru 20-25 de minute, până au început să se rumenească. I-am răcit pe un grilaj, apoi i-am pus într-o cutie închisă ermetic. Și asta a fost tot. I-am mâncat de dimineață cu lapte și tare buni au fost!

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…