Treceți la conținutul principal

Fasole bătută



     N-am mai mâncat de ani buni fasole bătută, recunosc. Singura explicație e faptul că nu prea am avut timp și nici chef să stau să fieb fasolea, deși la cantitățile pe care le fac eu n-ar fi fost o problemă foarte mare. Dar asta e, n-am făcut, n-am mâncat. Acum însă mi-a venit pofta și am dat peste rețeta de fasole bătută răsfoind cartea de bucate pe care o am moștenire de familie (e o ediție din 1957). 
     Am pus de cu seară fasolea l-a înmuiat, cam trei sferturi de cană, a doua zi am aruncat apa, am clătit-o nițel, apoi am pus-o la fiert ăn apă rece.  Când a dat în clocot, am aruncat apa, am pus fasolea la loc pe foc cu apă fierbinte, am dat-o iar în clocot vreo 5 minute, iar am aruncat apa, iar am pus apă fierbinte, am dat în clocot, am aruncat apa, am pus iar pe foc fasolea cu apă fiebinte. De data asta, pe lângă fasole am mai pus în cratiță o ceapă, să fiarbă domol cu toatele, până s-a înmuiat fasolea. Când a fost gata (cred că a durat operațiunea de fiert de la ultima schimbare de apă cam o oră și jumătate), am aruncat ceapa, am scurs fasolea, dar am păstrat jumătate de ceașcă din apa în care a fiert fasolea și am pus în ea o linguriță cu sare. Am mai tăiat 2 căței de usturoi și i-am aruncat peste fasole și am pasat toate astea cu blender-ul vertical, adăugând din apa păstrată, până am obținut o pastă mai mult sau mai puțin fină, dar omogenă, nu foarte îngroșată, ci mai degrabă pufoasă. Am mai adăugat 2 linguri cu ulei, pe care le-am amestecat în compoziție cu lingura, picurând uleiul ca la maioneză. Am mai adăugat puțină sare, piper, boia dulce (după gust, spun eu, puteți renunța la piper sau la boia sau la amândouă, dacă nu sunt pe placul vostru). 
     Se știe că „moțul” de la fasolea bătută e ceapa prăjită în muuuult ulei, de fapt, în rețeta pe care o am eu și din câte vag îmi aduc aminte de la mamaia mea, se folosea în compoziția de fasole uleiul în care se prăjea ceapa. Dar eu nu sunt partizană a prăjelilor și nici a cepei, fie vorba între noi, așa că am folosit ulei simplu, iar ceapa pe care am folosit-o, dar fiind că nu îmi place foarte tare cea uscată, a fost verde, partea albă, pe care am călit-o într-o linguriță cu ulei de măsline (puteți folosi ce ulei aveți, unul mai puțin aromat, dacă nu vă place aroma uleiului de măsline, pe mine, una, nu mă deranjează) și la care am adăugat un vârf de cuțit cu boia dulce. Și cu asta am ornat fasolea. Bine ar fi să o lăsați măcar o oră, să se așeze toate aromele. Eu am mâncat-o pe felii de pâine integrală prăjită, cu castraveți murați. Chiar mi-a plăcut!

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!