Treceți la conținutul principal

Plăcintă cu mere

     

     A venit frigul și vremea e din ce în ce mai mohorâtă, așa că de acum doar cuptorul și aromele de iarnă mă mai scot din tristețile de toamnă târzie - început de iarnă ... Și Țițilika, torcăcioasa șefă, care se ghemuie pe lângă mine cu mare talent acum că a venit frigul. Și dacă mai bag în ecuație și o plăcintă inimoasă, proaspăt scoasă din cuptor, înecată de un sos vanilat, chiar nu-mi mai pasă de vremea de afară ;).

     Ingrediente

Aluat de bază*

  • 240g făină integrală
  • 200g unt rece tăiat bucăți
  • un vârf de cuțit sare
  • 1 ou
  • 1 lingură apă rece (opțional, doar dacă aluatul nu se leagă cu restul de ingrediente)
  • 2 linguri miere (sau zahăr pudră)
  • 1 linguriță scorțișoară măcinată
     Le amestecați pe toate la robot, dacă nu aveți nu-i o problemă, frecați cu degetele untul cu făina amestecată cu sarea și scorțișoara, astfel încât să obțineți o compoziție fărâmițată, apoi adăugați mierea, oul și apa, amestecați și adunați toată compoziția într-o bilă. Puneți aluatul în folie alimentară, îl aplatizați puțin, să obțineți o formă de disc și îl dați la frigider minim jumătate de oră sau până îl simțiți ferm, să-l puteți întinde. Îl scoateți din frigider, îl împărțiți în două și întindeți 2 foi rotunde cu diametrul tăvii (a mea e de 21cm).

     Cât stă aluatul la frigider faceți umplutura
  • 600g mere curățate și tăiate în cuburi
  • 2 linguri miere (sau zahăr)
  • coaja rasă și sucul de la o portocală
  • 1 baton scorțișoară
  • 2 bucăți cuișoare
  • 2 bucăți anason stelat
  • 1 lingură făină de migdale (sau amidon)
     Le amestecați bine, bine și le lăsați până e gata aluatul.

     Întindeți o foaie în tava de copt, puneți amestecul de mere, apoi puneți a doua foaie peste și lipiți marginile celor 2 foi. Cu model sau fără, cum aveți dispoziția. Cu cuțitul faceți câteva tăieturi pe foaia de deasupra, astfel încât în timpul coptului să iasă aburul și să nu vă explodeze plăcinta. Ungeți plăcinta cu puțin lapte, sau ou bătut cu lapte și dați tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 40 de minute sau până aluatul e auriu.

   Plăcinta asta e bună călduță, înecată într-un sos aromat de vanilie, pe care îl obțineți foarte ușor, amestecând 200ml lapte integral (pe care l-ați pus înainte pe foc cu un baton de vanilie tăiat pe mijloc până a ajuns aproape de punctul de fierbere) cu 2 gălbenușuri și o lingură de zahăr, amestec pe care îl puneți la loc pe foc mic, amestecând până începe să se îngroașe, apoi îl dați deoparte, scoateți batonul de vanilie și dacă vreți să obțineți un sos mai fin îl dați prin strecurătoare și-l lăsați să se răcească.

     Nu vă rușinați să vă puneți și a doua porție și să turnați sos din belșug. Eu așa am făcut, pentru că n-am rezistat tentației. Da, știu, sunt slabă de înger când vine vorba de ceva bun :P. Dar nu-mi pare rău!


Poftă bună!






* Asta e rețeta standard de aluat de bază pe care o folosesc eu în general la tarte sau plăcinte, dar, având în dotare și maiaua, am încercat și varianta de aluat cu maia. Recunosc faptul că nu l-am folosit imediat, a stat la frigider vreo 2 zile, până am avut timp să mă ocup de plăcintă, dar a ieșit nemaipomenit de fraged și gustos, așa că pentru doritori  m-am hotărât să vă prezint și varianta asta. Am mai folosit un aluat asemănător la tarta cu cireșe.

    Aluat cu maia
  • 100g maia albă, hidratare 100% nehrănită
  • 300g făină integrală
  • 150g unt moale
  • 2 linguri miere
  • 1 ou
  • 1 linguriță scorțișoară
  • 1 vârf cuțit sare
     Amestecați toate ingredientele, faceți un disc, înfășurați în folie alimentară și dați la rece minim o oră. Îl folosiți la fel ca aluatul de bază.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) 
     Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. 
     Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul somonului.      …

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fileul de …