Treceți la conținutul principal

Fursecuri cu ovăz, banane și ciocolată



     Recunosc faptul că mă cam obsedează micul dejun. Și să explic în ce sens. Având în vedere că e prima masă din zi, în capul meu s-a creat ideea că trebuie să fie bun, suficient de consistent astfel încât să-mi dea energie pe toată perioada dimineții, nu foarte încărcat, că dup-o masă copioasă neuronul meu intră în stare vegetativă, cu fibre bune și, pe cât posibil, să fie ceva dulce. Așa am ajuns eu la concluzia că un mic dejun tradițional englezesc (ouă+fasole+cârnați+pâine prăjită), pentru mine, cel puțin, e moartea pasiunii, deși e momentul perfect în care să mănânci așa ceva și chiar are tot ce trebuie (nu mă împac eu, personal, cu cârnații aceia, dar asta-i problema mea) să începi ziua  în forță, însă nu aș recomanda cuiva „regimul” ăsta în fiecare zi, din motive de colesterol. Și trebuia să găsesc și alte variante în afară de eternele cereale cu lapte și fructe uscate, nuci, semințe, care îmi plac, nimic de spus, dar și schimbarea e bună. Inspirată de sezonul de jde „cookies” în care m-am avântat, am trecut la executat fursecurile de față și mi-a plăcut așa de mult rezultatul, încât m-am gândit să vă împărtășesc rețeta, că poate vă apucă pofta și le încercați.

Ingrediente
  • 1 cană și 1/2 făină de ovăz
  • 3/4 cană migdale măcinate
  • 1 cană fulgi de ovăz (din cei integrali, nu aceia care se înmoaie ușor)
  • 1/4 linguriță sare
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 1/2 cană unt de cocos
  • 1 lingură miere
  • 2 banane coapte
  • 1 ou
  • 1 lingură și 1/2 extract de vanilie
  • 1/4 cană pepite de ciocolată (sau ciocolată neagră tăiată în bucăți mai mici)
     Am amestecat într-un bol făina de ovăz, migdalele măcinate, fulgii de ovăz, sarea și bicarbonatul. Separat am amestecat untul de cocos, pe care l-am lăsat puțin la temperatura camerei să se înmoaie, cu mierea, bananele pisălite cu furculița, oul bătut ușor și extractul de vanilie. Am adăugat amestecul de făină și le-am amestecat până la omogenizare, apoi am încorporat și ciocolata. Pe o tavă tapetată cu hârtie de copt am pus cu lingura de înghețată din compoziție la distanță de 2-3cm (fursecurile se întind puțin la copt, așa că e bine să lăsați suficientă distanță să nu se prindă) și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180-190 de grade C pentru aproximativ 20 de minute (până au început să se rumenească bine pe margini). Ultima tură am lăsat-o mai mult, căci îmi plac fursecurile puțin crănțănicioase, dar dacă alegeți varianta asta, să stați, totuși, cu ochii pe ele, să nu se prăjească prea mult, că nu ar fi frumos. Le-am scos și le-am lăsat să se răcească pe un grilaj.

     Au ieșit niște fursecuri aromate, fragede, cu un pic de cranț de la fulgii de ovăz, nu mult, doar cât trebuie, îmbogățiți de mici buline ciocolatoase. Recunosc, cu greu m-am putut opri să nu mănânc foarte mulți, dar 4 bucăți au dispărut rapid, acompaniați de un pahar cu lapte cald. Mare tentație!

Poftă bună!









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…