Recunosc faptul că mă cam obsedează micul dejun. Și să explic în ce sens. Având în vedere că e prima masă din zi, în capul meu s-a creat ideea că trebuie să fie bun, suficient de consistent astfel încât să-mi dea energie pe toată perioada dimineții, nu foarte încărcat, că dup-o masă copioasă neuronul meu intră în stare vegetativă, cu fibre bune și, pe cât posibil, să fie ceva dulce. Așa am ajuns eu la concluzia că un mic dejun tradițional englezesc (ouă+fasole+cârnați+pâine prăjită), pentru mine, cel puțin, e moartea pasiunii, deși e momentul perfect în care să mănânci așa ceva și chiar are tot ce trebuie (nu mă împac eu, personal, cu cârnații aceia, dar asta-i problema mea) să începi ziua în forță, însă nu aș recomanda cuiva „regimul” ăsta în fiecare zi, din motive de colesterol. Și trebuia să găsesc și alte variante în afară de eternele cereale cu lapte și fructe uscate, nuci, semințe, care îmi plac, nimic de spus, dar și schimbarea e bună. Inspirată de sezonul de jde „cookies” în care m-am avântat, am trecut la executat fursecurile de față și mi-a plăcut așa de mult rezultatul, încât m-am gândit să vă împărtășesc rețeta, că poate vă apucă pofta și le încercați.
Ingrediente
- 1 cană și 1/2 făină de ovăz
- 3/4 cană migdale măcinate
- 1 cană fulgi de ovăz (din cei integrali, nu aceia care se înmoaie ușor)
- 1/4 linguriță sare
- 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
- 1/2 cană unt de cocos
- 1 lingură miere
- 2 banane coapte
- 1 ou
- 1 lingură și 1/2 extract de vanilie
- 1/4 cană pepite de ciocolată (sau ciocolată neagră tăiată în bucăți mai mici)
Am amestecat într-un bol făina de ovăz, migdalele măcinate, fulgii de ovăz, sarea și bicarbonatul. Separat am amestecat untul de cocos, pe care l-am lăsat puțin la temperatura camerei să se înmoaie, cu mierea, bananele pisălite cu furculița, oul bătut ușor și extractul de vanilie. Am adăugat amestecul de făină și le-am amestecat până la omogenizare, apoi am încorporat și ciocolata. Pe o tavă tapetată cu hârtie de copt am pus cu lingura de înghețată din compoziție la distanță de 2-3cm (fursecurile se întind puțin la copt, așa că e bine să lăsați suficientă distanță să nu se prindă) și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180-190 de grade C pentru aproximativ 20 de minute (până au început să se rumenească bine pe margini). Ultima tură am lăsat-o mai mult, căci îmi plac fursecurile puțin crănțănicioase, dar dacă alegeți varianta asta, să stați, totuși, cu ochii pe ele, să nu se prăjească prea mult, că nu ar fi frumos. Le-am scos și le-am lăsat să se răcească pe un grilaj.
Au ieșit niște fursecuri aromate, fragede, cu un pic de cranț de la fulgii de ovăz, nu mult, doar cât trebuie, îmbogățiți de mici buline ciocolatoase. Recunosc, cu greu m-am putut opri să nu mănânc foarte mulți, dar 4 bucăți au dispărut rapid, acompaniați de un pahar cu lapte cald. Mare tentație!
Poftă bună!
Comentarii
Trimiteți un comentariu