Treceți la conținutul principal

Chiftele din carne de curcan la cuptor


   M-am gândit să nu le spun burgeri, că n-ar fi 100% exact, nici chiftele parca n-ar fi, dar las așa, că nu știu cum să le spun (dacă aveți vreo idee genială, spuneți-mi și mie). Nu-s făcute la grătar, dar puteți încerca, e o variantă bună și nici prăjite în ulei, dar pentru cine n-are treabă cu mâncatul sănătos (adică fără prăjeli :P), iar sunteți liberi să încercați. Eu am adoptat varianta cuptorului pentru că nu trebuie să stau lângă ele să le păzesc, trebuie doar întoarse o dată, să se rumenească uniform și sănătate! :)) În plus, mie îmi place foarte mult gustul mâncării la cuptor și după cum ați observat, cam mai toate mâncărurile mele ajung la cuptor :D
  Așa că m-am gândit eu să fac ceva cu care să umplu chiflele făcute cu o seară înainte și mi-a ieși ce vedeți.

Ingrediente
  • 700g piept de curcan tocat (eu îl toc acasă, nu iau carne gata tocată la pachet, că-s paranoică și nu-mi place să nu știu ce-i acolo :D)
  • 1 dovlecel
  • 1 legătură de pătrunjel
  • o mână de frunze de mentă
  • 3 fire ceapă verde
  • 3 căței de usturoi 
  • 1 ou
  • 70g pesmet (eu am făcut pesmet din pâinea integrală care mi-a mai rămas și pe care o păstrez la frigider în pungi închise ermetic) 
  • sare după gust (eu pun cam o linguriță rasă)
  • 2 linguri sos de chilli
  • 1 linguriță chimen măcinat
  • 1 linguriță coriandru măcinat
  • 1/2 linguriță piper măcinat 
    Ceapa, usturoiul, pătrunjelul, menta și dovlecelul le-am mărunțit cu blenderul, puteți să le treceți prin mașina de tocat și apoi le-am amestecat cu carnea, după care am adăugat restul de ingrediente și le-am amestecat bine, bine. Am acoperit vasul și am lăsat compoziția la frigi cam o oră. Am pus o hârtie de copt într-o tavă de cuptor și am uns-o cu ulei de măsline (eu folosesc un spray cu ulei de măsline, așa nu folosesc o  cantitate mare și se distribuie uniform), am făcut niște chiftele mai mari, așa cam ca niște pârjoale moldovenești, dar nu le-am aplatizat total, ci doar un pic, să le dau formă (în timpul acestui proces, mâinile le-am umezit cu apă, să nu se prindă maiaua de ele) și le-am așezat în tavă. Dacă aveți o tavă cu grătar, o puteți folosi, eu o să încerc varianta asta data viitoare, dar o să trebuiască să ungeți fiecare chiftea cu puțin ulei de măsline). Am dat tava la cuptorul preîncălzit cam 35-40 de minute în total. Pe la mijlocul timpului am întors chiftelele, să se rumenească pe toate părțile. Am acoperit puțin tava când au fost gata și le-am mai lăsat vreo 10 minute. Am pus o chiftea în chiflă și am servit-o cu salată de roșii și busuioc. Spun am servit-o, pentru că eu n-am mâncat, i-am pregătit mamei mele asta pentru masa de aseară și i-a plăcut. Cel puțin așa susține ea :)) Astăzi e rândul meu să le încerc, așa că v-am lăsat, am fugit să mănânc :P Voi reveni și cu rețeta de chifle ;)

     Poftă bună! 


LE: Pentru că mi-a fost lene să mai fac salata de roșii, eu am mâncat chiftelele cu muștar cu hrean și castraveți în oțet. Super bun! :D

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!