Treceți la conținutul principal

Sos pesto

   
    Prima oară când fac și mă bucur că mi-a ieșit ceva super gustos (nu că m-aș fi așteptat la altceva :D). În afară de câteva dăți când mi-am luat în oraș câte un preparat cu pesto, n-am cumpărat niciodată, pentru că am o mică fobie în ceea ce privește sosurile conservate, unele dintre ele, cel puțin. Dar, pentru că vroiam să fac niște pui cu pesto, trebuia ori să cumpăr ditai borcanul (care trebuie apoi folosit în maxim 3 zile de la desfacere și nu prea mă încânta ideea de sos la borcan), ori să fac eu. Așa că m-am pornit cu avânt muncitoresc și ... oaaaaw! ce bunătate a ieșit. S-ar putea ca mama Italia să boscorodească puțin, având în vedere că a trebuit să fac ceva mici modificări, n-am avut pinoli, am pus muguri de pin și în loc de brânză pecorino sau parmezan am folosit aceeași brânză autohtonă de Horezu, care mi s-a părut un înlocuitor redutabil. Puteți apela la varianta super rapidă cu blender-ul, dar eu vă sfătuiesc să apelați la metoda mojarului (asta dacă nu aveți mai mult timp la dispoziție și chef să tocați pe rând, fiecare ingredient și apoi să le amestecați). Eu am pisălit în mojar o mână de frunze de busuioc proaspăt, apoi am adăugat pe rând, o mână muguri de pin, 1 cățel de usturoi, o mână de brânză Horezu rasă, iar la sfarșit am picurat, continuând să învârt în mojar aproximativ 50 ml ulei de măsline. La sfârșit am potrivit de sare și piper (cam câte un vârf de linguriță din fiecare, dar puteți pune mai mult sau mai puțin, după gust). Puteți să serviți pe felii de pâine prăjită (bruschete cu pesto) sau în diverse preparate. O să vin în puțin timp și cu rețeta în care l-am folosit eu.
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so