Treceți la conținutul principal

Sos pesto

   
    Prima oară când fac și mă bucur că mi-a ieșit ceva super gustos (nu că m-aș fi așteptat la altceva :D). În afară de câteva dăți când mi-am luat în oraș câte un preparat cu pesto, n-am cumpărat niciodată, pentru că am o mică fobie în ceea ce privește sosurile conservate, unele dintre ele, cel puțin. Dar, pentru că vroiam să fac niște pui cu pesto, trebuia ori să cumpăr ditai borcanul (care trebuie apoi folosit în maxim 3 zile de la desfacere și nu prea mă încânta ideea de sos la borcan), ori să fac eu. Așa că m-am pornit cu avânt muncitoresc și ... oaaaaw! ce bunătate a ieșit. S-ar putea ca mama Italia să boscorodească puțin, având în vedere că a trebuit să fac ceva mici modificări, n-am avut pinoli, am pus muguri de pin și în loc de brânză pecorino sau parmezan am folosit aceeași brânză autohtonă de Horezu, care mi s-a părut un înlocuitor redutabil. Puteți apela la varianta super rapidă cu blender-ul, dar eu vă sfătuiesc să apelați la metoda mojarului (asta dacă nu aveți mai mult timp la dispoziție și chef să tocați pe rând, fiecare ingredient și apoi să le amestecați). Eu am pisălit în mojar o mână de frunze de busuioc proaspăt, apoi am adăugat pe rând, o mână muguri de pin, 1 cățel de usturoi, o mână de brânză Horezu rasă, iar la sfarșit am picurat, continuând să învârt în mojar aproximativ 50 ml ulei de măsline. La sfârșit am potrivit de sare și piper (cam câte un vârf de linguriță din fiecare, dar puteți pune mai mult sau mai puțin, după gust). Puteți să serviți pe felii de pâine prăjită (bruschete cu pesto) sau în diverse preparate. O să vin în puțin timp și cu rețeta în care l-am folosit eu.
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…