Treceți la conținutul principal

Fursecuri cu fulgi de ovăz și stafide


   Mâine mă întorc la serviciu, după o bine meritată, dar în opinia mea, prea scurtă vacanță :)) Și am spus eu că nu-i frumos să mă duc cu mâna goală, așa că am făcut repejor niște fursecuri bune bune, care miros deja în toată casa atât de bine, de numai conștiința - offf, de ce oare? - și recunosc și silueta mea cu greu menținută, mă împiedică să nu le atac :)) Am modificat rețeta pe care am găsit-o, numai puțin, o să vă spun și unde, dacă nu aveți ce am pus eu, puteți folosi ingredientele din paranteză ;)

Ingrediente
  • 120g făină - eu am pus de speltă (albă)
  • 1 linguriță praf de copt
  • 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 1/2 linguriță sare
  • 2 linguri unt de cocos (unt de vacă la temperatura camerei)
  • 20g melasă de carob (1/2 cană zahăr)
  • 60g zahăr light  muscovado (zahăr brun)
  •  1 ou mare
  • 75g piure din pulpă de măr și mango (piure de mere)
  • 1 linguriță esență de vanilie
  • 120g fulgi de ovăz
  • 60g stafide - eu le-am înmuiat în apă caldă cu o esență de rom, cine are rom, poate folosi
   Amestecați făina, praful de copt, bicarbonatul și sarea. Separat amestecați untul cu zahărul, melasa, oul, piureul de mere, esența de vanilie și apoi se adaugă la amestecul uscat până se omogenizează. Se adaugă și fulgii de ovăz și stafidele scurse de lichid. Pentru că eu n-am folosit făină albă, cred, când am amestecat am observat că era un pic cam bățoasă compoziția mea, așa că am mai pus 2 linguri din apa cu rom în care am înmuiat stafidele. Într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, luați câte o lingură de compoziție și o presați cu dosul lingurii puțin. Le puneți la distanță unele de altele, cam 3cm, pentru că ele se vor mai lăți și nu-i frumos să stea înghesuite și să se lipească unele de altele. Le dați la cuptorul preîncălzit, în mijloc, cam 10-15min, întorcând tava la jumătatea timpului, să se rumenească frumos toate.
   Mâine o să vă spun și reacția publicului, eu am devorat unul (ce? eu m-am chinuit să le fac! :P) și ... he, he, doar nu credeați că o să spun că nu mi-a plăcut :D Daaa, mi-a plăcut. Nici foarte dulce (la cantitățile și ingredientele folosite de mine), puțin crocante pe deasupra, moi și umflățele în mijloc, parfumate - așa cum îmi plac mie :) Încercați-le și dați-vă și voi cu părerea ;)
Poftă bună! 


Comentarii

  1. As vrea sa incerc reteta, dar nu am cantar de bucatarie...:(( Scrie si tu retete cu unitati de masura gen linguri, cani, varf de cutit... Ar fi foaaaaarte helpful pentru noi!;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Oki-doki, o sa incerc cat de mult se poate :)) Desi sfatul meu e sa iti iei unul, chiar e util in bucatarie, mai ales la retete de mare precizie, unde nu poti umbla cu unitati aproximative, ca nu mai iese nimic :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si cred ca mai sunt convertoare de unitati pe net, transforma din grame in linguri sau cani si invers, eu asa le mai folosesc ;)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…