Piept de curcan umplut

Pentru că azi m-am vânturat toată ziua (mai nou m-am reapucat de șoferit, că am speriat lumea în bucatărie, acum e cazul să dispară și toți de pe șosele :P) și am luat masa în oraș, am ajuns la ceas târziu și m-am gândit că e totuși mai bine să fac în seara asta ceva cu pieptul de curcan ce zăcea în frigider și aștepta să îl bage și pe el cineva în seamă de ieri. Fiind și o oră înaintată, n-am avut chef de finețuri așa că am luat pieptul, l-am spălat, curățat, uscat și tăiat cât să fac o foaie mai mare din el (adicălea l-am tăiat pe jumătate, pe lat, dar nu până la capăt), l-am bătut puțin să nu o ia la sănătoasa și să-l mai întind (e bine la operațiunea aceasta să vă folosiți de o bucată de folie pe care să o așezați peste carne, pentru ca atunci când o bateți să nu rupeți din ea și s-o zdrențuiți), l-am uleiat, sărat și piperat și am purces la întocmirea umpluturii. Am luat un smoc de pătrunjel și l-am jumulit de frunze, am înșfăcat foarfeca și am ciufulit tufa de rozmarin și apoi pe cea de oregano de pe geamul de la bucătărie, am mai pus o mână de frunze de busuioc și 4 căței de usturoi și le-am pisat pe toate cu un pic de sare și o lingură de ulei de măsline în mojar, până s-au făcut pastă. Am mai pus pe deasupra și niște cremă de brânză de capră (Exquisa) și le-am amestecat, apoi am pus toată amestecătura pe pieptul de curcan, am rulat și, pentru că nu aveam sfoară la îndemână, am prins carnea cu scobitori, am pus ruloul într-o formă termorezistentă, am mai pus puțin vin alb pe lângă și am dat la cuptorul preîncălzit (n-am mai așteptat jumătate de oră să țin carnea la rece, că deja era târziu și chiar nu vroiam să mă apuce dimineața) pentru vreo 50 de minute, întorcând ruloul astfel încât să se rumenească frumos pe toate părțile. Și asta a fost tot. O să văd mâine ce a ieșit, acum mi-e prea somn și nu mi-e foame. :D Și tot mâine o să pregătesc și garnitura de ciuperci cu sos de vin și smântână, cu muuuuuult mărar, c-așa îmi place mie :P.
Hai noapte bună!

Last edit: Am tăiat azi rulada și am mâncat împreună cu ciupercile cu sos. Bun, bun!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog