Treceți la conținutul principal

Piept de pui marinat la cuptor


   Trebuie să găsesc noi denumiri pentru pieptul de pui la cuptor :)) În general așa îl fac, pentru că este mai comod și mie, una, mi se pare mai gustos. Dar sunt atâtea marinate pe care le folosesc și nu toate după o rețetă strictă, încât cred că o să le notez numeric până la urmă, să scap de o grijă :D Marinata pe care am făcut-o ieri de dimineață, după cum vă povesteam, este de inspirație indiană și este compusă din:
  • iaurt - 1 pahar mare (eu am folosit Covalact)
  • rădăcină de ghimbir - o bucată cam cât degetul mare, mai groasă puțin
  • o căpățână mică de usturoi - vreo 6 căței
  • 1 ardei iute roșu, fără semințe
  • sare, piper
  • 1 linguriță coriandru
  • 1 linguriță semințe de chimen 
  • 1 linguriță boia iute 
Ghimbirul curățat și tăiat în cuburi, ardeiul iute curățat de semințe și tăiat fâșii și cățeii de usturoi au aterizat în blender până s-au făcut pastă. Coriandrul și chimenul au aterizat în mojar și s-au pisălit fin. Apoi toate le-am amestecat cu iaurtul, adăugând și sarea, piperul și boiaua iute.
Am luat 6 bucăți de piept de pui dezosate, le-am spălat și uscat cu prosoape de bucătărie, apoi le-am dat prin amestecul de iaurt și le-am așezat într-un vas de sticlă acoperit. Au stat așa frumușel la frigider de ieri după amiază până azi dimineață, când am scos vasul și l-am lăsat vreo jumătate de oră la temperatura camerei. Am preîncălzit cuptorul la vreo 200 de grade C, am așezat pieptul de pui într-un vas rezistent la căldură, pe care l-am lăsat în cuptor cam vreo oră și ceva,  la o temperatură de 180 de grade C, întorcând din când în când pieptul de pui, să se rumenească frumos, sau turnând peste el cu lingura din sosul care s-a lăsat în vas.
Eu o să fac un orez basmati brun cu șofran ca garnitură și poate o salată de iaurt cu usturoi ;)
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so