Treceți la conținutul principal

Piept de pui marinat la cuptor


   Trebuie să găsesc noi denumiri pentru pieptul de pui la cuptor :)) În general așa îl fac, pentru că este mai comod și mie, una, mi se pare mai gustos. Dar sunt atâtea marinate pe care le folosesc și nu toate după o rețetă strictă, încât cred că o să le notez numeric până la urmă, să scap de o grijă :D Marinata pe care am făcut-o ieri de dimineață, după cum vă povesteam, este de inspirație indiană și este compusă din:
  • iaurt - 1 pahar mare (eu am folosit Covalact)
  • rădăcină de ghimbir - o bucată cam cât degetul mare, mai groasă puțin
  • o căpățână mică de usturoi - vreo 6 căței
  • 1 ardei iute roșu, fără semințe
  • sare, piper
  • 1 linguriță coriandru
  • 1 linguriță semințe de chimen 
  • 1 linguriță boia iute 
Ghimbirul curățat și tăiat în cuburi, ardeiul iute curățat de semințe și tăiat fâșii și cățeii de usturoi au aterizat în blender până s-au făcut pastă. Coriandrul și chimenul au aterizat în mojar și s-au pisălit fin. Apoi toate le-am amestecat cu iaurtul, adăugând și sarea, piperul și boiaua iute.
Am luat 6 bucăți de piept de pui dezosate, le-am spălat și uscat cu prosoape de bucătărie, apoi le-am dat prin amestecul de iaurt și le-am așezat într-un vas de sticlă acoperit. Au stat așa frumușel la frigider de ieri după amiază până azi dimineață, când am scos vasul și l-am lăsat vreo jumătate de oră la temperatura camerei. Am preîncălzit cuptorul la vreo 200 de grade C, am așezat pieptul de pui într-un vas rezistent la căldură, pe care l-am lăsat în cuptor cam vreo oră și ceva,  la o temperatură de 180 de grade C, întorcând din când în când pieptul de pui, să se rumenească frumos, sau turnând peste el cu lingura din sosul care s-a lăsat în vas.
Eu o să fac un orez basmati brun cu șofran ca garnitură și poate o salată de iaurt cu usturoi ;)
Poftă bună! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Crap la cuptor cu usturoi

E o rețetă super rapidă, delicioasă și aspectuoasă. Aveți nevoie de:
crap, o bucată fără cap, fără coadă, eviscerat, curățat și crestatsarepiper boabecâțiva căței de usturoi (eu am pus vreo 4), tăiați feliuțecimbru (eu am folosit proaspăt)ulei de măsline (o lingură)1 lămâie vin alb sec, cam 100mlCrapul se spală și se usucă cu prosoape de bucătărie, se sărează și se lasă cam jumătate de oră la frigider. Apoi se introduc în crestături și în interiorul peștelui feliuțele de usturoi, boabele de piper, feliuțe de lămâie și cimbrul. Se stropește cu puțin ulei de măsline și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Cînd este aproape gata se stropește cu vinul și se mai lasă 5-10 minute. În total stă la cuptor 20, maxim 30 de minute. Și arată cam așa când e gata:



Merge cu  mămăliguță și un mujdei cremos. Iar pentru o savoare și mai mare, puteți pune puțin unt aromat peste el la servire ;)

Poftă bună!

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…