Treceți la conținutul principal

Ciocanele marinate la cuptor

 
    Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
  • ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți
  • 1 lingură de miere
  • 1 lingură sos de soia
  • 1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)
  • 1/2 linguriță cardamon
  • 1/2 linguriță nucșoară
  • 2 linguri ulei de arahide
  •  1 praf  de piper
     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat peste noapte la frigider. Le-am pus apoi pe un grătar în tavă, pe o foaie de copt și le-am dat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru apoximativ o oră, întorcându-le din când în când, să se rumenească bine, bine pe toate părțile.
Se mănâncă cu poftă, cu ce garnitură poftiți, eu cred că merg bine și cu orez și cu piure de cartofi sau orice alte legume, sau cu o salata de roșii cu mentă.
Poftă bună! 


Comentarii

  1. hello! merci fain pt dedicatia culinara, dar termeni precum sos Worchester ori cardamon imi sunt total straini :( de fapt , din ingrediente imi suna cunoscut doar ciocanelele de pui...totusi am numai centura alba in arta asta martiala ... cu 1 dan ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Nu-i timpul pierdut pentru perfectionare. Si pentru asta s-au inventat supermarcheturile, sa gasim in ele orice chestie cu nume dubios :P Spor la bucatarit! :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delici…